Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUCRA
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 260 pentru LUCRA.
GAZETÁR , - Ă , gazetari , - e , s . m . și f . Persoană care lucrează în redacția unei gazete , care scrie ca profesionist articole într - o gazetă ; ziarist , jurnalist . - Gazetă + suf . -
... GREBLÁ , greblez , vb . I . Tranz . A aduna , a strânge ceva cu grebla ; a lucra
... se face , a deveni harnic , sârguincios . 2. Tranz . A stimula , a îndemna la lucru . 3. Intranz . A lucra
HALÓR , halori , s . m . ( Mar . ) Muncitor care lucrează la halajul
HÁRNIC , - Ă , harnici , - ce , adj . Care muncește mult și cu râvnă , care lucrează iute și cu spor ; vrednic , muncitor , activ , sârguincios ,
... al cuiva ; a lua pe cineva ca de exemplu . 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra
IMPUTÁ , impút , vb . I . Tranz . și refl . impers . 1. A ( i se ) reproșa , a ( i se ) atribui cuiva fapte , atitudini , gesturi nepotrivite , condamnabile . 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții , întreprinderi ( unde lucrează ) , obligându - l la
IMPUTÁȚIE , imputații , s . f . Faptul de a atribui cuiva o vină ; învinovățire ; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează ; ( concr . ) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă ;
INFÓRM , - Ă , informi , - e , adj . Care nu are o formă determinată sau un contur precis . fără formă ; care este lucrat grosolan , care are forma nepotrivită , brută ,
INIȚIÁ , inițiez , vb . I. 1. Tranz . și refl . A ( se ) introduce într - un domeniu de activitate în care nu a lucrat ; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe . 2. Tranz . A face începutul , a pune bazele unei acțiuni , a organiza o mișcare , o activitate . [ Pr . : - ți -
INTELECTUÁL , - Ă , intelectuali , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține intelectului , care se referă la activitatea minții , la intelect . 2. S . m . și f . Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei , al științei , tehnicii etc . ; persoană care aparține intelectualității . [ Pr . : - tu -