Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INFERIOR
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 260 pentru INFERIOR.
FICOMICÉTE s . f . pl . Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare , având miceliul format din filamente
FILARIÓZĂ s . f . Boală provocată prin localizarea în organism a filariei și care se manifestă prin abcese , umflarea membrelor inferioare etc . [ Pr . : - ri -
FITOPLANCTÓN , fitoplanctonuri , s . n . Plancton format din plante acvatice
FLOCOȘÉL , flocoșei , s . m . Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă de culoare ruginie , gălbuie sau alburie , prevăzută cu numeroși ghimpi pe partea inferioară ( Hydnum repandum ) . - Flocos + suf . -
FOTOTACTÍSM , fototactisme , s . n . Deplasare a unor organisme vegetale inferioare , mobile , ( alge verzi , flagelate ) după direcția razelor de lumină dintr - un mediu inegal
... Ă , franci , - ce s . m . , pl . , adj . 1. S . m . pl . Unitate de triburi din grupul germanilor apuseni , care trăiau în sec . III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care , în sec . V , au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc . 2. Adj . Care aparține francilor ^4 ...
FUNGÍDĂ , fungide , s . f . ( La pl . ) Grup de plante inferioare fără clorofilă , care se hrănesc cu substanțe organice gata preparate ; ciuperci ; ( și la sg . ) plantă care face parte din acest
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
FURDÁ , furdale , s . f . ( La sg . cu sens colectiv ) Rămășițe ( de calitate inferioară ) de la prelucrarea lânii , a blănurilor , a
GENULIÉRĂ s . f . ( Mil . ) 1. Diferență de nivel între planul de așezare al unui trăgător și nivelul liniei de ochire . 2. Diferență de nivel între nivelul platformei de tragere și partea inferioară a crenelului , în lucrările de fortificații . [ Pr . : - li -
GHIU , ghiuri , s . n . Bară de lemn sau de metal , fixată cu un capăt de partea inferioară a arborelui ( 4 ) din pupa ^1 unei nave cu pânze , de care se leagă marginea de jos a