Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IE��I

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 596 pentru IE��I.

ALANI

... ALÁNI s . m . pl . Triburi de origine sarmată , care locuiau în secolele al II - lea și I î . Hr . în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care , împinși de huni , au ajuns în secolul al V - lea , împreună cu vandalii ...

 

COSTOBOCI

... COSTOBÓCI s . m . pl . Populație traco - dacică din nord - estul Daciei , menționată documentar în sec . I

 

BUCLĂ

... BÚCLĂ , bucle , s . f . I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală ; zuluf , cârlionț . 2. Porțiune de fir textil , răsucită în timpul tricotării , în formă de buclă ( I 1 ) . II. 1. Curbă dintr - un drum în serpentină . 2. Piesă metalică pe care se fixează , prin îndoire , capătul unui cablu . 3. ( În sintagma ) Buclă ...

 

CURTE

... CÚRTE , curți , s . f . I. 1. Spațiu ( împrejmuit ) în jurul unei clădiri , al unei gospodării etc . care ține de această clădire , gospodărie etc . ; ogradă . 2. ( În trecut ) Locuința de la ... și administrative . Curtea de casație . Curtea de apel . Curtea de juri . III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune , spre a - i

 

TREIERA

... TREIERÁ , tréier , vb . I . Tranz . 1. A separa ( prin batere , cu mașini speciale etc . ) boabele , semințele de restul unei plante . 2. Fig . ( Rar ) A cutreiera ...

 

CUTREIERA

... CUTREIERÁ , cutréier , vb . I . 1. Tranz . A străbate , a colinda ( în lung și în lat ) , a umbla ( din loc în loc ) ; p . ext ...

 

LIMBĂ

... LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de ... arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3 ...

 

SEMANTIC

... SEMÁNTIC , - Ă , semantici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri ; semasiologie , semantism . 2 ...

 

TĂU

... TĂU ^2 , TA , tăi , tale , pron . pos . , adj . pos . I. Pron . pos . ( Precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " ) Înlocuiește numele obiectului posedat și numele celui căruia i se adresează vorbitorul . A ta e cartea . II. Adj . pos . ( Precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " când stă înaintea substantivului ... adresează vorbitorul , indicând posesiunea ( casa ta ) , apartenența ( țara ta ) , dependența în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor față de persoana căreia i se adresează vorbitorul ( frații tăi ) . 2. ( Cu valoare subiectivă ) Călătoria ta va fi grea . 3. ( Cu valoare obiectivă ) Grija ta n - o poartă nimeni . TĂU ...

 

ȚARĂ

... ȚÁRĂ , țări , s . f . I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într - un stat ; p . ext . stat . 2. Regiune , ținut , teritoriu . 3 ... Locul în care s - a născut sau trăiește cineva ; patrie . 4. ( În opoziție cu oraș ) Mediu rural , sat . II. 1. Locuitorii unei țări ( I

 

ALERGĂTOR

... ALERGĂTÓR , - OÁRE , alergători , - oare , adj . , subst . I. Adj . Care aleargă . II. S . m . și f . 1. Atlet care concurează la probe de alergări . 2. ( Rar ) Curier ( însărcinat cu transmiterea unui mesaj ) . 3 ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>