Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GAURA

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 119 pentru GAURA.

SFREDEL

SFRÉDEL , sfredele , s . n . 1. Unealtă în formă de bară , prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor ; burghiu . 2. ( Art . ) Numele popular al unei constelații formate din trei

 

SFREDELI

SFREDELÍ , sfredelésc , vb . IV . 1. Tranz . A găuri , a perfora ( cu sfredelul ) . 2. Tranz . Fig . ( Despre priviri , despre senzații dureroase etc . ) A pătrunde , a străbate ( ca un sfredel ) ; a scormoni . 3. Refl . Fig . A se mișca în spirale , a forma

 

SFREDELITURĂ

... SFREDELITÚRĂ , sfredelituri , s . f . Gaură

 

SIRENĂ

SIRÉNĂ , sirene , s . f . I. 1. Aparat ( acționat cu aburi , cu aer comprimat etc . ) care produce sunete de mare intensitate și cu care se dau semnale în fabrici , în navigație etc . 2. Aparat format dintr - un disc prevăzut cu mai multe găuri , prin care trece un curent de aer și care servește la determinarea înălțimii unui sunet prin comparare cu alte sunete . II. ( În mitologia greacă ) Ființă fabuloasă , cu aspect de femeie , cu picioare și aripi de pasăre , mai târziu cu coadă de pește , care , prin cântecele ei , ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase , unde aceștia își găseau

 

SONDĂ

... SÓNDĂ , sonde , s . f . 1. Gaură cilindrică forată în interiorul scoarței pământului în vederea exploatării unui zăcământ de hidrocarburi fluide , a explorării unor straturi etc . 2. Aparat care servește ...

 

SPĂRTURĂ

... SPĂRTÚRĂ , spărturi , s . f . 1. Crăpătură , gaură

 

SPUMIERĂ

SPUMIÉRĂ , spumiere , s . f . Lingură plată , prevăzută cu găuri , cu care se ia spuma de pe mâncărurile care fierb . [ Pr . : - mi - e - ] - Spumă + suf . -

 

SUPAT

... SUPÁT , supaturi , s . n . ( Reg . ) 1. Locul de sub pat , spațiul dintre pat și dușumea . 2. Gaură

 

TARODA

TARODÁ , tarodez , vb . I . Tranz . A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un

 

TEȘITOR

TEȘITÓR , teșitoare , s . n . Unealtă construită dintr - o tijă de oțel cu una sau cu ambele extremități tronconice , folosită la ieșirea găurilor cilindrice . - Teși + suf . -

 

TESTER

TESTÉR , testere , s . n . 1. Aparat care , introdus în gaura de sondă cu ajutorul garniturii de prăjini de foraj , permite recoltarea unor probe de fluid din straturi posibil saturate cu hidrocarburi , în vederea unor analize . 2. ( P . gener . ) Orice aparat , dispozitiv care servește

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>