Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUVÂNT
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 746 pentru CUVÂNT.
... RECȚIÚNE , recțiuni , s . f . ( Gram . ) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcție prepozițională ; legătura dintre cuvinte și determinantele ...
... REFRÉN , refrene , s . n . 1. Cuvânt , vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe , cu rolul de a sublinia , prin repetiție , o idee ...
REGÍM , regimuri , s . n . 1. Sistem de organizare și de conducere a vieții economice , politice și sociale a unui stat ; formă de guvernământ a unui stat . 2. Sistem de norme sau de reguli proprii activității sau vieții dintr - o instituție , dintr - o întreprindere etc . , convenție prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații . 3. ( Tehn . ) Ansamblu de condiții externe invariabile care , pentru un anumit interval de timp , determină dispoziția , funcționarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice . 4. Raport gramatical dintre două cuvinte care sunt în așa fel legate între ele , încât unul depinde de celălalt și capătă forma cerută de cuvântul de care
... a acelorași vorbe , idei , acțiuni etc . 2. Procedeu sintactic - stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte , pentru a exprima durata , intensitatea , distribuția , progresia , succesiunea , periodicitatea sau pentru a sublinia ...
... SCÂRȚ interj . 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuțit , strident produs de uși , roți etc . 2. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte în timpul mersului . 3. ( Fam . ) Exclamație de dezaprobare , de împotrivire sau de dispreț față de afirmația cuiva ; da ...
SEMANTÉM , semanteme , s . n . ( Lingv . ) Unitate de bază a cuvântului , în cadrul unei familii lexicale ( egală , de obicei , cu rădăcina cuvântului ) , considerată ca purtătoare a sensului
SEMÁNTIC , - Ă , semantici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri ; semasiologie , semantism . 2. ( Log . ) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat . II. Adj . Care ține de semantică ( I 1 ) , care se referă la sensurile cuvintelor ;
... SFÂR interj . 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de învârtirea sau de mișcarea cu repeziciune a unui obiect . 2. Cuvânt
... logice și nu după regulile gramaticale obișnuite ; p . ext . figură de stil în care se folosește o astfel de construcție sintactică și în care un cuvânt
... Însușire pe care o au unele cuvinte , expresii , afixe etc . de a fi sinonime ( 1 ) cu altele ; posibilitate a înlocuirii unui cuvânt
SINTÁXĂ , sintaxe , s . f . Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în