Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CULOARE

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 642 pentru CULOARE.

AZURIT

AZURÍT , azuriți , s . m . Carbonat natural de cupru , cristalizat , de culoare albastră , întrebuințat ca piatră de ornament , ca materie colorantă și ca minereu de

 

BĂBESC

BĂBÉSC , - EÁSCĂ , băbești , adj . , s . f . 1. Adj . ( Peior . ) . După felul , obiceiurile sau portul babelor . 2. S . f . Soi românesc de viță de vie , cu struguri rămuroși și boabe rotunde , de culoare neagră - albăstruie , din care se produc vinuri roșii . - Babă + suf . -

 

BĂCAN

BĂCÁN^2 , băcani , s . m . Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare . [ Var . : ( reg . ) bacál s . m . ] BĂCÁN^1 s . n . 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic ( Haematoxylon campechianum ) . 2. Colorant roșu , obținut prin fierbere , din băcan ^1 (

 

BĂLȚĂTURĂ

BĂLȚĂTÚRĂ , bălțături , s . f . Pată de culoare deschisă la animalele

 

BĂLȚAT

BĂLȚÁT , - Ă , bălțați , - te , adj . ( Despre animale ) Care are părul sau penele de culori diferite ; cu dungi sau cu pete de altă

 

BAMĂ

BÁMĂ , bame , s . f . Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde , comestibile ( Hibiscus esculentus ) ; p . restr . fructul acestei

 

BARBUN

BARBÚN , barbuni , s . m . Pește de mare , de culoare roșiatică , cu înotătoare galbene , cu două fire lungi în formă de mustăți , sub bărbie , și cu carnea foarte gustoasă ( Mullus

 

BARIU

BÁRIU s . n . Element chimic , metal moale , alcalino - pământos , de culoare albă - argintie , ai cărui compuși se întrebuințează la fabricarea vopselelor , a sticlei și în

 

BAZALT

BAZÁLT , bazalturi , s . n . Rocă vulcanică de culoare închisă , întrebuințată la construcții și la

 

BEJ

BEJ adj . invar . , subst . invar . 1. Adj . invar . Cafeniu foarte deschis . 2. Subst . invar . Culoare cafeniu -

 

BENEDICTIN

BENEDICTÍN , - Ă , benedictini , - e , subst . , adj . 1. S . m . și f . Călugăr ( sau călugăriță ) din ordinul întemeiat de sf . Benedict de Nursia în secolul VI. 2. Adj . Care aparține benedictinilor ( 1 ) , privitor la benedictini . 3. S . f . Băutură spirtoasă , fină , de culoare galbenă , cu gust dulce ( preparată la început de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>