Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CENTRU
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 112 pentru CENTRU.
... SFÉRĂ , sfere , s . f . 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat , numit centru ; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață . 2. ( De obicei cu determinarea " cerească " ) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii ; boltă cerească ...
SPÍȚĂ , spițe , s . f . 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei . 2. Fiecare dintre treptele unei scări ; fuscel . 3. Fig . Grad de rudenie ; neam ; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană ; p . ext . origine . 4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei
STÓPER , stoperi , s . m . Fundaș situat în centrul liniei de apărare a unei echipe de
STUPEFIÁNT , - Ă , stupefianți , - te , adj . , s . n . ( Substanță medicamentoasă ) care inhibă centrii nervoși , provocând o stare de inerție fizică și psihică și care , folosită mult timp , duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde ; p . gener . ( substanță ) care , prin folosire repetată , dă naștere fenomenului de obișnuință ; drog . [ Pr . : - fi -
TEOFILÍNĂ s . f . Substanță alcaloidă extrasă din frunzele de ceai , cu acțiune diuretică , vasodilatatoare , care stimulează mușchiul cardiac și acționează asupra centrilor respiratori . [ Pr . : te -
... centralizată cu căldură a unor clădiri , întreprinderi industriale sau a unui oraș printr - o rețea de distribuție specială de la un centru
TÓNUS , tonusuri , s . n . 1. Stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos ( aflat în repaus ) . 2. Stare permanentă de excitație ( în condiții de repaus ) a centrilor
... TOPOCÉNTRU , topocentre , s . n . ( Astron . ) Locul de observație considerat ca punct de origine . - Topo - + centru
TOR , toruri , s . n . 1. Mulură rotundă cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane . 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului , dar care nu trece prin centrul
... ULTRACENTRÁL , - Ă , ultracentrali , - e , adj . În plin centru
VÍLĂ , vile , s . f . 1. Denumire dată , în Imperiul Roman , unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi . 2. Locuință cu înfățișare voit rustică , elegantă și spațioasă , situată într - o grădină . 3. ( În evul mediu ) Denumire care desemna diferite forme de așezări ( obștea țărănească , satul liber , satul dependent de domeniul stăpânului feudal și , uneori , centrul