Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C��

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 560 pentru C��.

CĂNGIUIT

CĂNGIUÍT , - Ă , căngiuiți , - te , adj . ( Rar ) În formă de cange , cu cange . - Cange + suf . -

 

CĂNI

CĂNÍ , cănesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) A vopsi ( în negru ) , mai ales

 

CĂNIRE

CĂNÍRE s . f . ( Pop . ) Acțiunea de a căni . - V.

 

CĂPENEAG

CĂPENEÁG , căpeneaguri , s . n . ( Înv . ) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul . [ Var . : chepeneág s .

 

CĂPESTERIE

CĂPESTÉRIE s . f . v .

 

CĂPETENIE

CĂPETÉNIE , căpetenii , s . f . Persoană care se află în fruntea unui grup ; conducător , șef ,

 

CĂPIA

CĂPIÁ , căpiez , vb . I . Intranz . 1. ( Despre ovine și bovine ) A se îmbolnăvi de cenuroză . 2. Fig . ( Fam . ) A se scrânti , a se țicni , a înnebuni . [ Pr . : - pi -

 

CĂPIAT

CĂPIÁT , - Ă , căpiați , - te , adj . 1. ( Despre ovine și bovine ) Atins de cenuroză . 2. Fig . ( Fam . ) Scrântit , țicnit , nebun . [ Pr . : - pi -

 

CĂPIERE

CĂPIÉRE , căpieri , s . f . ( Rar ) Faptul de a căpia ; cenuroză , căpială . [ Pr . : - pi - e - ] - V.

 

CĂPISTERE

CĂPISTÉRE , căpisteri , s . f . ( Reg . ) Albie , covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul . [ Var . : căpestérie s .

 

CĂPITAN

CĂPITÁN , căpitani . s . m . 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului ; persoană care are acest grad . 2. ( Urmat uneori de determinările " de vas " , " de șlep " , " de remorcher " ) Comandant al unei nave militare , comerciale sau de pasageri . 3. ( Înv . ) Persoană care comanda o oștire sau o parte a ei ; comandant . 4. ( Sport ) Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>