Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANTIC
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 179 pentru ANTIC.
IAMB , iambi , s . m . Picior de vers compus din două silabe , dintre care , în prozodia antică , prima este scurtă și a doua lungă , iar în prozodia modernă , prima este neaccentuată , iar cea de - a doua
ÍCTUS , ictusuri , s . n . 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică , care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice . 2. ( Muz . ) Note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri . 3. ( Med . ) Stare patologică , manifestată brusc și intens , însoțită de cădere ;
... ÍNCIPIT s . n . Formulă introductivă dintr - o carte tipărită sau dintr - un manuscris antic
... arhitectonice ) Care ține de ionic ^1 ( 1 ) , care se referă la ionic ^1 ; în stil ionic ^1 . 3. S . m . , adj . m . ( Picior de vers antic
LÍCTOR , lictori , s . m . ( în Roma antică ) Persoană care însoțea , în anumite ocazii , pe înalții demnitari , mergând înaintea lor și purtând
LIDIÁN , - Ă , lidieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care făcea parte din populația de bază a Lidiei antice sau era originară de acolo . 2. Adj . Care aparține Lidiei sau populației ei , privitor la Lidia sau la populația ei . [ Pr . : - di -
LÓGOS , logosuri , s . n . 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică , rațiunea cosmică sau destinul , o ipostază a divinității , cuvântul divin . 2. ( Ir . și fam . ) Cuvântare ,
MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,
MAGISTRÁT , magistrați , s . m . 1. ( În Roma antică ) Cetățean ales pentru exercitarea unor importante atribuții de conducere . 2. Membru al corpului judiciar ( judecător , procuror ) . 3. ( Înv . ) Membru în conducerea administrativă , judiciară etc . a unui oraș . 4. ( Înv . ) Autoritate publică ( administrativă , judiciară
MEGÁRIC , - Ă , megarici , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . ( În sintagma ) Școala megarică = școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara . 2. S . m . Adept al acestei
MELODRÁMĂ , melodrame , s . f . 1. Dialog cântat în tragedia antică greacă , între un corifeu și un personaj . 2. Dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă . 3. Operă dramatică în care acțiunea complicată , neverosimilă , cu scene pline de groază , alternează cu scene comice , convenționale , de un patetism violent , rezervându - se un loc însemnat