Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFLAT

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 800 pentru AFLAT.

ANTECEDENT

ANTECEDÉNT , antecedente , s . n . , adj . 1. S . n . Fapt , întâmplare anterioară unei anumite date sau stări . 2. Adj . Care se află înainte , care s - a întâmplat înainte . 3. ( Log . ) Primul termen al unei judecăți ipotetice , introdus prin conjuncția " dacă " ; p . gener . tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui

 

ANTENĂ

ANTÉNĂ , antene , s . f . 1. ( Adesea fig . ) Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul unor insecte , al crustaceelor și al miriapodelor și care servește ca organ de simț . 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric ( folosit în radiocomunicații ) . 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg , spre a ține o parte din pânzele unei corăbii . 4. ( Fam . ; adesea la pl . ) Sursă de

 

ANTERĂ

ANTÉRĂ , antere , s . f . Mică umflătură în vârful staminelor , în care se află

 

ANTIATOM

ANTIATÓM , antiatom , s . m . Atom constituit dintr - un antinucleu , în jurul căruia se află pozitromi . [ Pr . : - ti - a - ] - Anti - +

 

ANTIHORMON

ANTIHORMÓN , antihormoni , s . m . Substanță de apărare aflată în serul sanguin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu

 

ANTIREZONANT

ANTIREZONÁNT , - Ă , antirezonanți , - te , adj . ( Fiz . ) Care se află în stare de

 

ANTONIMIC

ANTONÍMIC , - Ă , antonimici , - ce , adj . care se află în raport de antonimie , referitor la

 

APARTEU

APARTÉU , aparteuri , s . n . Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă , ca pentru sine , în așa fel încât să fie auzit numai de spectatori , nu și de partenerii aflați pe

 

APOGEU

APOGÉU , apogee , s . n . 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen , a unei acțiuni etc . 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita

 

APOGIATURĂ

APOGIATÚRĂ , apogiaturi , s . f . Ornament melodic care constă dintr - unul sau mai multe sunete secundare care precedă sunetul principal ( aflat la altă înălțime ) . [ Pr . : - gi -

 

APOZIȚIE

APOZÍȚIE , apoziții , s . f . 1. ( Gram . ) Atribut care se află pe același plan cu cuvântul determinat ( de obicei în cazul nominativ ) . 2. ( Med . ) Depunere de celuloză în membrana

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>