Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACESTE
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 2191 pentru ACESTE.
POSTELNICÍE s . f . 1. Demnitatea sau funcția de postelnic ; perioadă de timp în care cineva exercita această funcție . 2. Instituție condusă de un postelnic ( 1 ) ; ( mai târziu ) Ministerul Afacerilor Externe ; clădirea în care se afla această instituție . - Postelnic + suf . -
PREȘCOLÁR , - Ă , preșcolari , - e , adj . Care nu a atins încă vârsta de școală ; care se referă la educația , învățământul copiilor sub această vârstă , care aparține
PRECOLUMBIÁN , - Ă , precolumbieni , - e , adj . ( Despre civilizație , artă ) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb ; care aparține acestei perioade . [ Pr . : - bi -
PREFECTÚRĂ , prefecturi , s . f . 1. ( În Roma antică ) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a - și alege magistrați . 2. Instituție care constituie forul administrativ și polițienesc suprem dintr - un județ , reprezentând aici puterea centrală ; clădire în care își are sediul această instituție . 3. Funcția de prefect ; timpul cât prefectul își exercită această
... pripoane , s . n . 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut ; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest
PUNCTUÁȚIE , punctuații , s . f . Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile , frazele , pauzele , intonația , întreruperea șirului vorbirii etc . , mod de a folosi aceste semne ; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne . [ Pr . : - tu - a - . - Var . : ( înv . ) punctuațiúne s .
RĂȚÚȘCĂ , rățuște , s . f . 1. Diminutiv al lui rață ; rățișoară , rățucă ; pui de rață , boboc . 2. Joc de copii constând din aruncarea unei pietricele în apă în așa fel încât aceasta să facă mai multe sărituri la suprafața apei înainte de a se scufunda ; p . restr . fiecare dintre aceste sărituri . - Rață + suf . -
RAPÓRT , raporturi , ( I ) ( II ) rapoarte , s . n . I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane , obiecte , fenomene , noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili ; relație . 2. ( Mai ales la pl . ) Contact , legătură între mai multe persoane , instituții etc . ; relație . 3. ( Mat . ) Câtul dintre două mărimi de același fel , exprimate în aceleași unități . 4. Relație ( numerică ) între două valori . II. 1. Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări , a unei autorități etc . , cuprinzând o relatare ( oficială ) asupra unei activități personale sau colective ; textul acestei comunicări . 2. Scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său ; ora , momentul când se face această prezentare . III. ( În sintagma ) Casă ( sau imobil ) de raport = casă sau imobil cumpărat sau construit în vederea
... rețele , s . f . 1. Împletitură de fire de ață , de sfoară , de sârmă etc . , lucrată cu ochiuri mari ; plasă , fileu ; p . ext . țesătură rară imitând acest fel de împletitură . 2. Obiect făcut din rețea ( 1 ) . 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată , întinsă între ...
REACTÓR , reactoare , s . n . 1. Aparat propulsor cu o cameră de ardere la care propulsia se realizează prin interacțiunea mecanică dintre gazele rezultate din acțiunea arderii unui combustibil în această cameră și pereții recipientului prin care se evacuează aceste gaze . 2. ( În sintagma ) Reactor nuclear = instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele , printr - o reacție în lanț controlată , cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate . 3. Aparat industrial sau de laborator în care se produce o reacție chimică . 4. Bobină electrică sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezintă în principiu reactanța într - un circuit electric ; bobină cu reactanță . [ Pr . : re -
REDÁN , redane , s . n . 1. Lucrare simplă de fortificație , alcătuită dintr - un zid în formă de unghi ieșit în afară , folosită în trecut pentru apărarea unei treceri . 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați , folosit în arhitectura evului mediu . 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat . 4. Aliniere a clădirilor de - a lungul unei străzi , astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă . 5. Suprafață proeminentă , în formă de treaptă , pe fundul cocei unei ambarcații sau al unui hidroavion ( ori al flotoarelor acestuia ) , care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la