Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VIOLET
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 84 pentru VIOLET.
ANTOCIÁN , antocieni , s . m . Pigment din sucul plantelor , care dă florilor , fructelor și frunzelor culoarea roșie , albastră sau violetă . [ Pr . : - ci -
... a bărbierit mai multe zile . 2. S . f . Plantă erbacee cu frunze păroase , cu flori dispuse în spice cilindrice pătate cu roșu , verde sau violet
BRÂNDÚȘĂ , brândușe , s . f . 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie , care înflorește primăvara timpuriu ( Crocus heuffelianus ) . 2. ( În sintagma ) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene - aurii , ocrotită de lege ( Crocus moesiacus ) . 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor , cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii , care înflorește toamna și care este folosită în medicină ( Colchicum autumnale ) ; floarea -
BRÚSTURE , brusturi , s . m . Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari și late , cu flori purpurii sau violete , dispuse în inflorescențe sferice și țepoase , folosite pentru proprietățile lor medicinale ; lipan ^2 ( Lappa ) . [ Var . : brústur s . m . ] - Et .
... BUCHÉT , buchete , s . n . 1. Mănunchi de flori aranjate ( și legate ) împreună . 2. Aromă de vin . 3. Mică plantă erbacee cu flori violet
BUNDÍȚĂ , bundițe , s . f . 1. Diminutiv al lui bundă . 2. ( Bot . ; în compusul ) Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete - purpurii , care crește prin fânețe , pe câmpuri , pe dealuri ( Phlomis pungens ) . - Bundă + suf . -
... BURSÚCĂ , bursuce , s . f . Plantă erbacee mică , cu flori violet
CĂLȚÚN , călțuni , s . m . 1. ( Înv . și pop . ) Încălțăminte de sărbătoare ( asemănătoare cu cizmele ) ; ciorap de lână . 2. Compus : călțunul - doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor , înaltă de 10 - 15 cm , cu flori galbene cu vinișoare violete ; cerențel ( Geum
CĂLDĂRÚȘĂ , căldărușe , s . f . 1. Diminutiv al lui căldare ( 1 ) . 2. Plantă erbacee ornamentală cu tulpină simplă sau ramificată , păroasă , cu flori albastre , violete , roșii , mai rar albe ( Aquilegia vulgaris ) . - Căldare + suf . -
CARTÓF , cartofi , s . m . ( Bot . ) 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor , cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă , ovală sau alungită , comestibili , bogați în amidon ( Solanum tuberosum ) ; p . restr . tuberculul acestei plante , folosit în alimentație și ca furaj ; barabulă , picioc , picioică , barabușcă , bulughină . 2. ( În sintagma ) Cartof dulce = batat . [ Var . : ( reg . ) cartoáfă , cartófă , cartóflă s .
CEÁPĂ , cepe , s . f . 1. Plantă erbacee legumicolă , bienală , din familia liliaceelor , comestibilă , cu miros puternic , specific , cu tulpina aeriană dreaptă , cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb , cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase , dispuse în inflorescențe dese ( Allium cepa ) . 2. Compus : ceapa - ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor , una cu flori galbene ( Gagea pratensis ) , alta cu flori albastre ( Muscari comosum ) , iar a treia cu flori albe - verzui sau violete ( Muscari