Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URMĂRIRE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 23 pentru URMĂRIRE.
... EXPERTÍZĂ , expertize , s . f . 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert , la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților , asupra unei situații , probleme etc . a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei . 2. ( Med . ; în sintagma ) Expertiză medicală ...
... GENEALOGÍE , genealogii , s . f . Urmărire
... GOÁNĂ , goane , s . f . 1. Deplasare cu pași mari și repezi ; urmărire
... un oraș ; reprezentanții oficiali ai autorității . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Principiul oficialității = principiu de bază al dreptului procesual penal , potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală , precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor . 3. Caracter oficial , calitate , ținută , atitudine oficială . [ Pr ...
OVOSCÓP , ovoscoape , s . n . Aparat utilizat în avicultură pentru urmărirea dezvoltării embrionului în timpul
... PERCHEZÍȚIE , percheziții , s . f . Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane ( bănuite de o infracțiune ) sau în locuința acestuia , pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru ...
... PERSECÚȚIE , persecuții , s . f . Urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva , cu intenția de a - i provoca un rău , un neajuns ; prigoană ; ( cu sens atenuat ) nedreptate repetată ...
... PRIGOÁNĂ , prigoane , s . f . Urmărire
RACHETODRÓM , rachetodromuri , s . n . Teren și instalații amenajate pentru decolarea și aterizarea rachetelor ^1 ( 2 ) , precum și pentru urmărirea și dirijarea zborului acestora . - Rachetă ^1 + [ aero ]
REFERENDÁR , referendari , s . m . 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe , la dispensele de vârstă etc . 2. ( Înv . )
TRASÓR , trasoare , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , trasori , ( 4 ) s . m . 1. S . n . Unealtă formată dintr - un ac de oțel cu mâner de lemn , folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafețelor de prelucrat ; trasator ( 2 ) . 2. S . n . Unealtă de oțel cu mâner de lemn , folosită în legătorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoarțelor îmbrăcate în piele sau pe marginea pielii la cotoare și la colțurile trase în piele , precum și la călcarea falțului la legăturile în pânză . 3. S . n . Glonț , proiectil învelit într - un material fosforic , care se aprinde în clipa descărcării , descriind în aer o traiectorie luminoasă . 4. S . m . ( Fiz . ) Izotop radioactiv al unui element stabil , pe care îl însoțește peste tot , permițând recunoașterea și urmărirea acestuia într - un