Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UREAZĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 121 pentru UREAZĂ.

URÂȚI

URÂȚÍ , urâțesc , vb . IV . Tranz . și refl . A face să devină sau a deveni urât ; a ( se ) sluți , a ( se )

 

URÂȚIRE

URÂȚÍRE , urâțiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) urâți și rezultatul ei . - V.

 

URĂTURĂ

URĂTÚRĂ , urături , s . f . Cuvânt sau formulă de urare la adresa

 

URARE

... URÁRE , urări , s . f . Acțiunea de a ura ^2 și rezultatul ei ; conținutul unei urări ; urat ^1 . - V. ura

 

DUȘMĂNIE

DUȘMĂNÍE , dușmănii , s . f . Sentiment de ură față de cineva sau de ceva ; relații pline de ură între persoane ; vrăjmășie . - Dușman + suf . -

 

FAURMAUR

FAURMÁUR s . m . ( Pop . ) Meștergrindă . [ Pr . : fa - ur - ma - ur ] - Et .

 

PIZMAȘ

PIZMÁȘ , - Ă , pizmași , - e , s . m . și f . , adj . ( Pop . ) 1. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care poartă pizmă cuiva ; ( om ) răutăcios , invidios ; p . ext . ( om ) plin de ură , potrivnic , dușmănos , vrăjmaș , pizmuitor , pizmătareț , pizmătăreț , pizmăreț . 2. Adj . ( Despre acțiuni , manifestări etc . ale oamenilor ) Care exprimă ură , dușmănie , invidie . - Pizmă + suf . -

 

SORCOVĂ

SÓRCOVĂ , sorcove , s . f . 1. Bețișor sau rămurică împodobită cu flori artificiale de diferite culori , cu care copiii lovesc ușor pe spate pe părinții , cunoscuții etc . lor în dimineața zilei de Anul Nou , urându - le , în versuri speciale , sănătate și noroc . 2. Colind recitat de cei care urează cu sorcova ( 1 ) . - Probabil din sorcovi ( derivat

 

ÎNCHEIETURĂ

ÎNCHEIETÚRĂ , încheieturi , s . f . 1. Îmbinare ( mobilă ) a capetelor oaselor ; articulație . 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect , ale unei construcții etc . - Încheiat + suf . -

 

ÎNGRIJORA

... se ) neliniști , a ( se ) alarma , a ( se ) îngriji , a se îngrija . [ Var . : ( Înv . ) îngrijurá vb . I ] - În + grijă + suf . - ura

 

ÎNTINSURĂ

ÎNTINSÚRĂ , întinsuri , s . f . Limita de jos , de adâncime mică , a unei ape , în prelungirea malului . - Întins ^1 + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>