Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UNITĂȚI MILITARE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 45 pentru UNITĂȚI MILITARE.
COMÁNDĂ , comenzi , s . f . 1. Acțiunea de a comanda ; ordin de executare a unei mișcări , a unui exercițiu ; poruncă . 2. Funcție de conducere a unei unități militare . 3. Operație manuală , semiautomată sau automată , prin care se pune în funcțiune , se reglează sau se oprește un sistem tehnic . 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave , de unde se efectuează conducerea navei . 5. Cerere prin care o persoană , o întreprindere etc . solicită livrarea unui anumit produs , executarea unei lucrări sau prestarea unui
COMBATÁNT , - Ă , combatanți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care ia ( este apt să ia ) parte la lupte , care aparține unei unități militare de
CONTRÓL , controale , s . n . 1. Analiză permanentă sau periodică a unei activități , a unei situații etc . pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire . 2. Instituție sau grup de persoane care supraveghează anumite activități . 3. ( La pl . ) Registru de evidență a personalului ( și animalelor ) unei unități
DETAȘAMÉNT , detașamente , s . n . 1. Grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent . 2. Echipă ,
DRAPÉL , drapele , s . n . Bucată de pânză sau de mătase ( într - una sau în mai multe culori , adesea cu o emblemă sau cu o stemă ) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat , al unei unități militare , al unei organizații , asociații etc . ;
FLANCÁ , flanchez , vb . I . Tranz . 1. A apăra , a sprijini , a proteja flancul unei unități militare ; a ataca dintr - o parte . 2. ( Despre un grup de clădiri ) A mărgini de o parte și de
FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări
INDICATÍV , - Ă , indicativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Rar ) Care indică , care îndrumă . 2. Adj . ( Gram . ; în sintagma ) Mod indicativ ( și substantivat , n . ) = mod personal care exprimă , de obicei , o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală . 3. S . n . Tot ceea ce servește pentru a indica ceva . 4. S . n . Denumire convențională atribuită unităților militare , comandanților și unor ofițeri din statele - majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic . 5. S . n . Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului ( de radio și de
MANÉVRĂ , manevre , s . f . 1. ( De obicei la pl . ) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui ; p . ext . luptă . 2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren , pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc . 3. Manipulare a unui aparat , a unui dispozitiv tehnic etc . 4. Fig . ( Mai ales la pl . ) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a - și atinge scopurile ;
MANEVRÁ , manevrez , vb . I . 1. Intranz . ( Despre locomotive , trenuri , nave ) A executa o manevră ( 2 ) . 2. Intranz . ( Despre unități militare ) A executa o manevră ( 1 ) . 3. Tranz . A manipula un aparat , un dispozitiv tehnic etc . 4. Intranz . Fig . A întrebuința diverse mijloace ( incorecte ) pentru a reuși într - o
PORTDRAPÉL , ( 1 ) s . m . , ( 2 ) portdrapele , s . n . 1. S . m . Persoană care poartă drapelul unei unități militare , al unei asociații sportive etc . 2. S . n . Toc de piele prins de o curea petrecută peste piept , în care se fixează coada drapelului pentru a putea fi purtat mai ușor . - Port ^1 - + drapel ( 1 , după fr . porte -