Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UNEI LEGI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 25 pentru UNEI LEGI.
NERÉGULĂ , nereguli , s . f . 1. Lipsă de regulă , de rânduială ; dezordine . 2. ( De obicei la pl . ) Lipsă de exactitate , nerespectare a regulilor ; încălcare a legii ; spec . incorectitudine în administrarea unei gestiuni . - Ne - +
TAXONOMÍE s . f . 1. Știința legilor de clasificare . 2. Studiul unei grupe de animale sau de plante din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor . [ Var . : taxinomíe s .
LIBERTÁTE , libertăți , ( 4 ) s . f . 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință ; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii ( și stăpânirii ) legilor de dezvoltare a naturii și a societății . 2. Starea unei persoane libere , care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat . 3. Independență , neatârnare ( a unui stat față de o putere străină ) . 4. ( De obicei la pl . ) Drepturi
... LEGÁL , - Ă , legali , - e , adj . Care există sau se face în temeiul unei legi , care este prevăzut de o lege
PROCÉS , procese , s . n . 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea călcării legilor statului ; acțiune judecătorească ; totalitatea actelor , documentelor adunate în vederea acestei acțiuni . 2. Succesiune de operații , de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare , se produce o transformare ; evoluție , dezvoltare , desfășurare ; acțiune . 3. Maladie ( a unui organ sau a întregului organism ) în evoluție ( sau în regres ) . [ Pl . și : ( înv ) procesuri ] - Var . : ( înv ) proțés s .
... cea mai mare valoare ) ; p . ext . prilej favorabil ( la joc ) . II. ( Înv . ) 1. Punct ( în spațiu sau în timp ) ; limită . 2. Articol , paragraf dintr - o lege , dintr - un statut , dintr - o convenție ; p . ext . legea , statutul etc . respectiv . 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție ; idee , principiu care stă ...
EXPERIMÉNT , experimente , s . n . Procedeu de cercetare în știință , care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează ; observație provocată , experiență (
TONALITÁTE , tonalități , s . f . I. 1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor . 2. ( Lingv . ) Înălțime caracteristică a unei vocale în scara normală a tonurilor . II. 1. Ton ^2 ( II 1 ) . 2. Ton ^2 ( II
FÚGĂ^2 , fugi , s . f . Formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci , în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului . FÚGĂ^1 , fugi , s . f . 1. Deplasare cu pași mari și repezi ; alergare , goană . 2. Părăsire grabnică ( și uneori pe ascuns ) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie . 3. Înclinare spre axa galeriei a montanților unei armături sau ai unui cadru în formă de
SUPRANATURÁL , - Ă , supranaturali , - e , adj . Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea ; care pare în afara naturii , a lumii percepute prin simțuri ; care este atribuit unor forțe miraculoase ; miraculos ,
FÍZIC , - Ă , fizici , - ce , adj . , subst . 1. Adj . Care se referă la corpul ființelor vii , în special la activitatea mușchilor , care aparține corpului ființelor vii , în special activității musculare . 2. S . n . Aspectul exterior al unei persoane ; constituție naturală a unei persoane . 3. Adj . Care aparține materiei , privitor la materie ; material ; concret . 4. S . f . Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei , formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice , precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare . 5. Adj . Care aparține fizicii ( 4 ) , privitor la