Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TREI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 244 pentru TREI.
... BAZÍLICĂ , bazilici , s . f . 1. Biserică romano - catolică medievală , în formă de dreptunghi , împărțită în interior în trei părți prin șiruri de coloane ; ( azi ) nume dat unei biserici sau unei catedrale impunătoare . 2. ( La romani ) Edificiu public cu interiorul împărțit , prin șiruri de ...
... CINERÁMĂ s . f . Procedeu de filmare pe trei pelicule și de proiectare sincronizată a imaginilor astfel obținute cu ajutorul a trei
... EASTMANCOLOR s . n . Procedeu de tratare a peliculei pentru filmul color constând în suprapunerea a trei emulsii , sensibile la trei
... ELIPSOÍD , elipsoide , s . n . Suprafață închisă ale cărei secțiuni plane sunt elipse și care are trei planuri de simetrie , perpendiculare două câte două , care se intersectează după trei
... TERȚÉT , terțete , s . n . 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei
... TRICLÍNIU , triclinii , s . n . ( La romani ) Încăpere a casei în care se mânca ( și care cuprindea trei paturi așezate pe trei
... TRIFAZÁT , - Ă , trifazați , - te , adj . 1. ( Despre unele circuite electrice ) Format din trei circuite monofazate de curent alternativ , care nu sunt în legătură de fază unele cu altele ; trifazic . 2. ( Despre mașini electrice ) Care funcționează cu un circuit ...
... TRIFURCÁT , - Ă , trifurcați , - te , adj . Cu trei ramuri , cu trei
... TRILOGÍE , trilogii , s . f . Serie de trei opere literare ( dramatice ori epice ) sau muzicale , aparținând aceluiași autor , care formează o unitate , având personaje comune și reprezentând de obicei trei
... TRIPARTÍT , - Ă , tripartiți , - te , adj . Care are trei părți ; din trei
... TRIPLÉTĂ , triplete , s . f . 1. Bicicletă cu trei locuri . 2. Grup de trei