Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TREAPTĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 73 pentru TREAPTĂ.
SCÁRĂ , scări , s . f . I. 1. Obiect ( de lemn , de fier , de frânghie etc . ) alcătuit din două părți laterale lungi și paralele , unite prin piese paralele așezate transversal la distanțe egale și servind pentru a urca și a coborî la alt nivel . 2. Element de construcție alcătuit dintr - un șir de trepte de lemn , marmură , piatră etc . ( cu balustradă ) , servind pentru comunicarea între etaje , între o clădire și exteriorul ei etc . ; ( la pl . ) trepte . 3. Fiecare dintre cele două inele prinse de o parte și de alta a șeii , în care călărețul își sprijină piciorul . II. 1. Succesiune , șir , serie ordonată de elemente ( mărimi , cifre etc . ) așezate în ordine crescândă , descrescândă sau cronologică , servind la stabilirea valorii a ceva . 2. Serie de diviziuni la unele aparate și instrumente ( termometru , barometru etc . ) , formând o linie gradată , cu ajutorul căreia se face determinarea unei mărimi prin deplasarea unei părți mobile . 3. Linie gradată care reproduce în mic unitățile de măsură și care servește la măsurarea distanțelor sau a cantităților cuprinse într - o hartă , într - un plan , într - un desen . 4. ( În expr . ) Pe ( o ) scară întinsă ( sau largă ) = în măsură mare , ...
SENSÍBIL , - Ă , sensibili , - e , adj . , s . f . I. Adj . 1. ( Despre oameni ) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală , care are o sensibilitate deosebită . 2. ( Despre materie , lucruri , fenomene etc . ) Care poate fi perceput și cunoscut la nivelul treptei senzoriale a cunoașterii , prin intermediul senzației . 3. ( Despre instrumente , aparate , materiale ) Care reacționează la cele mai mici variații ale unor agenți externi . 4. ( Despre materiale fotografice ) Care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare . II. S . f . Treapta a șaptea a modurilor major și minor , situată la o septimă superioară față de
... apărare la scrimă . SÉPTIMĂ^1 , septime , s . f . Interval într - o gamă diatonică , cuprinzând șapte note consecutive ; treapta a șaptea de la o treaptă
... modului major și minor , situată la o sextă superioară față de tonică și la o secundă superioară față de dominantă . 2. Acord construit pe această treaptă
SUPRATÓNICĂ s . f . ( Muz . ) Treapta a doua a modului major și minor ; acordul acestei trepte . - Supra - + tonică ( după fr . sur -
... sunete ) Ascuțit ^2 , subțire , acut . 3. ( Despre tensiunea curentului electric , despre presiuni ) Care are valoare sau măsură mare . 4. Fig . Care este situat pe o treaptă
... 1. În direcție contrară înaintării ; în spate , îndărăt . 2. La locul de proveniență ; în locul unde a fost mai înainte . 3. Cu o treaptă
LA ^3 , lau , vb . I. Tranz . și refl . ( Pop . ) A ( se ) spăla ( pe cap ) ; A ( se ) scălda , a ( se ) îmbăia . LA ^2 s . m . invar . Treapta a șasea din gama do major ; sunetul și nota
ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat , dar subînțeles . II. Adv . ( Servește la formarea superlativului ) Cu totul , cu desăvârșire ; exact , întocmai , perfect . Argumentare absolut
... comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a unei comunități aflate pe o treaptă
ARPÉGIU , arpegii , s . n . ( Muz . ) Executare succesivă a notelor unui acord ; înălțime a treptelor principale dintr - o