Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TOPIRE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 51 pentru TOPIRE.
CUPELÁȚIE s . f . Procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereurile bogate în plumb , constând în topirea minereului într - un curent puternic de aer și în separarea plumbului sub formă de
... 2. Construcție specială de încălzire , constituită dintr - o cameră cu pereți metalici căptușiți cu material refractar în vederea supunerii unui material la tratamente termice , de topire
... DEZGHÉȚ , dezghețuri , s . n . Topire
DEZGHEȚÁ , dezghéț , vb . I . Refl . 1. ( Despre lichide înghețate ; la pers . 3 ) A redeveni lichid , a înceta de a mai fi înghețat ; ( despre corpuri îmbibate cu apă înghețată ) a se muia la căldură ( prin topirea lichidului pe care îl conțin ) . 2. Fig . ( Despre oameni ) A - și pierde sfiala , stângăcia , neîndemânarea ; a deveni vioi , îndrăzneț ,
DEZGHEȚÁT , - Ă , dezghețați , - te , adj . 1. ( Despre lichide înghețate ) Care a redevenit lichid ; ( despre corpuri îmbibate cu apă înghețată ) care s - a muiat la căldură ( prin topirea lichidului ) . 2. Fig . ( Despre oameni ; adesea adverbial ) Isteț , vioi ,
... ELECTROLÍT , electroliți , s . m . Compus chimic care , prin dizolvare sau prin topire
... EMÁIL , emailuri , s . n . 1. Masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare , constituită în special din siliciu și din bariu , care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice , pentru a le ...
... EUTÉCTIC , - Ă , eutectici , - ce , adj . ( Despre amestecuri chimice ) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă , inferioară punctului de topire
FOEHN , foehnuri , ( 2 ) s . n . 1. Vânt cald , uscat și puternic , care bate primăvara dinspre crestele alpine ale munților din Elveția și Austria spre văi , grăbind topirea zăpezilor . 2. Uscător electric pentru păr . [ Pr . : f�
FULGURÍT , fulgurite , s . n . Formație tubulară care ia naștere prin topirea rocilor sub acțiunea
FURNÁL , furnale , s . n . 1. Cuptor înalt în formă de turn , folosit pentru obținerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune și cu alte materiale , cu ajutorul combustibililor și fondanților ; instalație industrială prevăzută cu un astfel de cuptor . 2. Încărcătură de exploziv introdusă în stânca , zidăria etc . care urmează să fie aruncate în