Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TERMINAT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 123 pentru TERMINAT.

ȘLUS

ȘLUS interj . ( Reg . ) Gata ! s - a

 

ABSOLVENT

ABSOLVÉNT , - Ă , absolvenți , - te , s . m . și f . Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de

 

ABSOLVI

... ABSOLVÍ absolvesc , ( 1 ) ( 2 ) absólv , vb . IV. Tranz . 1. A termina

 

AC

AC , ace , s . n . 1. Mică ustensilă de oțel , subțire , ascuțită și lustruită , prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care servește la cusut . 2. ( Cu determinări ) Nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac ( 1 ) , având diverse întrebuințări . Ac cu gămălie . Ac de siguranță . Ac de păr . 3. Indicator la unele instrumente de măsură sau în medicină . Ac magnetic . Acul busolei . 4. ( Biol . ) Organ de apărare și de atac al unor animale , în formă de ghimpe sau de vârf ascuțit . 5. Frunză îngustă , ascuțită , caracteristică coniferelor . 6. Compuse : acul - doamnei = plantă erbacee din familia umbeliferelor , cu flori albe și cu fructe terminate cu un cioc lung ( Scandix pecten veneris ) ; ac - de - mare = pește marin , lung și ascuțit , în formă de andrea , acoperit cu plăci osoase ( Syngnathus

 

ACULEAT

ACULEÁT , - Ă , aculeați , - te , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre insecte ) Care are ac . 2. S . f . ( La pl . ) Grup de insecte himenoptere care au ovipozitorul terminat cu un ac ; ( și la sg . ) insectă care face parte din acest grup . [ Pr . : - le -

 

ACUMINAT

ACUMINÁT , - Ă , acuminați , - te , adj . ( Despre frunze , fructe etc . ) Care se termină printr - un vârf lung și

 

ADULT

ADÚLT , - Ă , adulți , - te , adj . , s . m . și f . ( Organism ) care și - a terminat creșterea și a ajuns în stadiul de a se reproduce ; ( persoană ) aflată în perioada de la 17 - 18 ani până la 50 de

 

AFRICATĂ

AFRICÁTĂ , africate , adj . , s . f . ( Consoană ) cu caracter complex , a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr - o constricție ;

 

AMBLIPODE

AMBLIPÓDE subst . pl . Mamifere erbivore fosile , cu picioarele terminate cu cinci degete scurte , având copite la vârf . [ Pr . : - bli -

 

AMBULACRU

AMBULÁCRU , ambulacre , s . n . Organ în formă de tub subțire , terminat de obicei cu o ventuză , caracteristic echinodermelor și servind la locomoție , respirație și

 

ANSĂ

ÁNSĂ , anse , s . f . 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas , la un coș etc . 2. Formație anatomică în formă de toartă sau de laț . 3. Fir de platină terminat cu un laț , care servește la însămânțări de germeni în diferite medii de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>