Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SURPA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 20 pentru SURPA.

HURUI

... obiecte tari unul peste altul ; a hurdui ; a hodorogi . 2. Refl . ( Reg . ) A se dărâma , a se surpa

 

HURUIT

HURUÍT^2 , - Ă , huruiți , - te , adj . ( Reg . ) Dărâmat , surpat . [ Var . : huluít , - ă adj . ] - V. hurui . HURUÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) hurui ; huruitură , huruială , hurduitură . - V.

 

NĂRUI

... NĂRUÍ , n ? rui , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) dărâma , a ( se ) surpa

 

NĂRUIT

NĂRUÍT , - Ă , năruiți , - te , adj . Dărâmat , surpat , prăbușit ; spec . ( despre construcții ) ruinat . - V.

 

PRĂBUȘI

... a face să cadă brusc și cu zgomot ( de la înălțime ) ; a ( se ) prăvăli , a ( se ) nărui , a ( se ) surpa

 

PRĂBUȘIT

PRĂBUȘÍT , - Ă , prăbușiți , - te , adj . 1. Căzut sau culcat ( brusc și cu zgomot ) la pământ ; năruit ; surpat ,

 

PRĂVĂLI

... furtună , ploaie etc . ) A se dezlănțui cu putere , a se porni cu violență . 3. Tranz . și refl . A ( se ) surpa

 

RISIPI

... a pieri . 5. Refl . și tranz . A ( se ) destrăma , a ( se ) prăbuși , a ( se ) nărui , a ( se ) surpa

 

SĂPA

SĂPÁ , sap , vb . I . Tranz . 1. A lucra , a fărâmița cu sapa ^1 ( sau cu cazmaua ) pământul ( pentru a însămânța , a prăși etc . ) . 2. A face cu sapa ^1 ( sau cu alt instrument ) o adâncitură , o groapă , un șanț în pământ . 3. A scoate cu sapa ^1 ceva din pământ . 4. A scobi , a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava . 5. ( Despre ape , ploi și alte elemente ale naturii ) A roade , a mânca , a măcina ( surpând ) ; a ruina , a dărâma , a

 

STRICAT

STRICÁT^2 , - Ă , stricați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte , unelte , mecanisme ) Care nu mai poate fi folosit , fiind defect , deteriorat . 2. ( Despre materii organice , îndeosebi despre alimente ) Alterat , descompus ; ( despre aer ) greu respirabil , încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute , nocive . 3. ( Despre înjghebări , construcții ) Dărâmat , surpat , năruit . 4. ( Pop . ; despre oameni și părți ale corpului lor ) Bolnav , vătămat ; p . ext . becisnic . 5. ( Despre relații de prietenie , de dragoste etc . ) Desfăcut , rupt . 6. ( Despre oameni ) Certat , mâniat , supărat ( cu cineva ) . 7. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Decăzut moralicește ; corupt , desfrânat , depravat . - STRICÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) strica . - V.

 

<<< Anterioarele