Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STABILITATE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 33 pentru STABILITATE.

DESTABILIZA

DESTABILIZÁ , destabilizez , vb . I . Tranz . și refl . A face să - și piardă sau a - și pierde

 

DESTABILIZAT

DESTABILIZÁT , - Ă , destabilizați , - te , adj . Care și - a pierdut stabilitatea . - V.

 

ECOFEEDBACK

ECOFEEDBACK s . n . ( Biol . ) Retroacțiune ecologică de natură să mențină stabilitatea ecosistemelor naturale față de diversele influențe din mediul ambiant . [ Pr . : - fidbec ] - Cuv .

 

ECOSTABILITATE

... ECOSTABILITÁTE s . f . ( Biol . ) Stabilitate

 

FEEDBACK

FEEDBACK s . n . ( Cib . , Psih . ) Retroacțiune ( 1 ) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme ( biologice , tehnice etc . ) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare ; retroacțiune inversă , conexiune inversă , cauzalitate inelară , lanț cauzal închis . [ Pr . : fídbec ] - Cuv .

 

FERMITATE

... FERMITÁTE s . f . Însușirea de a fi ferm , starea a ceea ce este ferm ; stabilitate

 

FILER

FÍLER^2 s . n . Material pulverulent ( praf de calcar , de var stins , negru de fum etc . ) folosit pentru a mări consistența , adezivitatea și stabilitatea termică a unor materiale . FÍLER^1 , fileri , s . m . Monedă divizionară în Ungaria , valorând a suta parte dintr - un

 

FIXITATE

... FIXITÁTE s . f . Starea , caracterul , însușirea a ceea ce este fix ; nemișcare , neclintire ; imobilitate ; stabilitate

 

FRANCEINĂ

... FRANCEÍNĂ , franceine , s . f . ( La pl . ) Clasă de coloranți cu mare stabilitate

 

FURNIRUI

FURNIRUÍ , furniruiesc , vb . IV . Tranz . A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe față unei piese de lemn pentru a - i da un aspect estetic , pentru a - i mari stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte . - Fumir + suf . - ui . Cf . germ . %

 

GEOTEHNIC

GEOTÉHNIC , - Ă , geotehnici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor . 2. Adj . Referitor la geotehnică . [ Pr . : ge -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>