Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCOBIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 29 pentru SCOBIT.
DÁLTĂ , dălți , s . f . Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă , cu sau fără mâner , folosită de fierari , dulgheri , sculptori etc . la crestat , la cioplit , la scobit sau la
DEȘÉRT , - ÁRTĂ , deșerți , - arte , ( 1 ) adj . , deșerturi , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care nu conține nimic în interior ; gol . 2. ( Despre terenuri , țări , regiuni ) Lipsit de vietăți și de vegetație ; pustiu . 3. Fig . Lipsit de temei ; amăgitor . 4. Fig . Fără rezultat ; nefolositor , zadarnic . II. S . n . 1. Spațiu gol ; pustietate . 2. Regiune cu climă aridă , cu ploi extrem de puține , în care viața vegetală și animală este foarte redusă , iar populația foarte rară ; pustiu ; 3. ( În limbajul bisericesc ; în expr . ) A lua în deșert = a batjocori ; a nesocoti . 4. ( Pop . ) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul
DÚBĂ^2 , dube , s . f . 1. Luntre mică de pescuit ( în lacuri ) , construită dintr - un trunchi de copac scobit . 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn , în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții . DÚBĂ^1 , dube , s . f .
ÍGLIȚĂ , iglițe , s . f . 1. Croșetă . 2. Unealtă de metal sau de lemn , de formă alungită și plată , cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete , pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor , la înnodarea ochiurilor etc . ; navetă ^1 (
INCÚSĂ , incuse , adj . , s . f . ( Medalie , monedă veche ) care are o față în relief , iar cealaltă
LEÁFĂ^2 , lefuri , s . f . 1. Salariu . Soldă pe care o primesc soldații mercenari . LEÁFĂ^1 , lefi , s . f . ( Pop . ) 1. Partea scobită a unei linguri ; găvan . 2. Tăișul , lama sapei , a bărzii , a
LEMNÁR , lemnari , ( 1 ) s . m . lemnare , ( 2 , 3 ) s . n . 1. S . m . Muncitor , meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului ; dulgher , tâmplar , bărdaș . 2. S . n . Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate . 3. S . n . Daltă cu care se scobește în lernn . - Lemn + suf . -
LÍNGURĂ , linguri , s . f . I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic , alcătuit dintr - o parte ovală scobită și dintr - o coadă . 2. Conținutul unei linguri ( I 1 ) . 3. ( Reg . ; în sintagma ) Lingura pieptului = furca pieptului . 4. Compus : lingura - zânelor = ciupercă lemnoasă , brună - roșcată , ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor ; linguriță , lingurița - zânei ( Ganoderma lucidum ) . II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură ( I 1 ) . 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile , folosit la extracția țițeiului , la curățarea găurii de sondă sau la cimentat . 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie , folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor . 3. Nălucă metalică folosită la
LULEÁ , lulele , s . f . Obiect cu care se fumează , alcătuit dintr - o parte mai groasă și scobită , în care se pune tutunul , și dintr - o țeavă ( îndoită ) prin care trece fumul ; pipă ; p . restr . găvanul
MONOXÍL , - Ă , monoxili , - e , adj . , s . n . ( Barcă primitivă ) făcută dintr - un trunchi de copac
PÁDINĂ , padini , s . f . Loc aproape plan sau ușor scobit , de obicei în vârful unui deal sau al unui