Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROSTOGOLIRE

 Rezultatele 11 - 16 din aproximativ 16 pentru ROSTOGOLIRE.

RULMENT

... 1. Organ de mașină construit din două inele concentrice , separate prin bile sau cilindri cu același diametru , care transformă mișcarea de alunecare în mișcare de rostogolire , micșorând prin aceasta rezistența de frecare . 2. ( În sintagma ) Fond de rulment = totalitatea resurselor bănești și materiale de care dispun întreprinderile și organizațiile economice în ...

 

TĂVĂLEALĂ

... TĂVĂLEÁLĂ , tăvăleli , s . f . 1. Bătaie , trânteală ; rostogolire . 2. Fig . ( În expr . ) A ( o ) duce ( sau ține ) la tăvăleală = a ) ( despre oameni ) a fi rezistent la eforturi ...

 

TRONCĂT

TRÓNCĂT , troncăte , s . n . Zgomot produs de rostogolirea unui lucru , de izbirea unui obiect de altul etc . [ Var . : tróncot s . n . ] - Tronc + suf . -

 

TUMBĂ

... TÚMBĂ , tumbe , s . f . ( Adesea fig . ) Mișcare de rotire totală a corpului , cu capul înainte ; rostogolire

 

ZORNĂI

ZORNĂÍ , zórnăi , vb . IV . Intranz . A produce un zgomot caracteristic prin lovirea , ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal , de sticlă etc . ; a zăngăni , a zurui , a

 

ZUR

ZUR interj . ( Adesea cu " r " prelungit ) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici . [ Var . : zor interj . ] -

 

<<< Anterioarele