Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂZBOINICĂ

 Rezultatele 11 - 15 din aproximativ 15 pentru RĂZBOINICĂ.

PULPAR

PULPÁR , pulpare , s . n . 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe . 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului . - Pulpă + suf . -

 

RĂZBOINIC

RĂZBÓINIC , - Ă , războinici , - ce , s . m . , adj . 1. S . m . Luptător , ostaș care ia parte la un război ^1 . 2. Adj . Care ține de război ^1 , privitor la război ^1 , de război ^1 . 3. Adj . Căruia îi place lupta ;

 

REZBELNIC

... REZBÉLNIC , - Ă , rezbelnici , - ce , adj . ( înv . ) De război . - Rezbel + suf . - nic ( după războinic

 

VÂRTUTE

VÂRTÚTE , vârtuți , s . f . ( Înv . și arh . ) 1. Putere , tărie , vigoare . 2. Bărbăție , curaj , vrednicie ( războinică ) . 3. Proprietate , însușire ,

 

VIKING

VÍKING , vikingi , s . m . Nume dat războinicilor , navigatorilor și negustorilor scandinavi care au întreprins , între secolele VII și X , numeroase expediții în Europa și în America de

 

<<< Anterioarele