Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROPRIU
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 396 pentru PROPRIU.
MÂNDRÍE , mândrii , s . f . 1. Sentiment de mulțumire , de satisfacție , de plăcere , de bucurie ; ceea ce produce mulțumire , satisfacție , plăcere , bucurie ; sentiment de demnitate , de încredere în calitățile proprii . 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii ; orgoliu , trufie , îngâmfare . - Mândru + suf . -
... PERSONALITÁTE , personalități , s . f . 1. Ceea ce este propriu , caracteristic fiecărei persoane ( 1 ) și o distinge ca individualitate ; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană ; felul propriu de a fi al cuiva . 2. Persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale și morale , care se realizează și se manifestă ...
PSÍHIC , - Ă , psihici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . Formă specifică de reflectare a realității , produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare ; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări ; structură sufletească proprie unui individ . 2. Adj . Care aparține psihicului ( 1 ) , privitor la
... REMORCHÉR , remorchere , s . n . Navă de dimensiuni mici și cu motor propriu
... SOCIÁL , - Ă , sociali , - e , adj . 1. Creat de societate , propriu societății ; care este legat de viața oamenilor în societate , de raporturile lor în societate sau față de societate ; care privește societatea omenească . 2. Propriu
... SPECÍFIC , - Ă , specifici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . Care este propriu , caracteristic unei ființe , unui lucru sau unui fenomen ; particular , distinct . 2. S . n . Caracterul propriu
TOPONIMÍE s . f . 1. Totalitate a numelor proprii de locuri , de ape , de munți etc . dintr - o țară sau dintr - o regiune . 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri ;
ÎNGÂMFÁRE s . f . Atitudine de încredere exagerată în propriile sale însușiri ; trufie , orgoliu , fală ; infatuare . - V.
... ÎNSUȘÍT , - Ă , însușiți , - te , adj . ( Înv . ) Propriu
ȘANSONÉTĂ , șansonete , s . f . Scurtă compoziție muzicală pentru voce , proprie muzicii franceze , de origine populară , cu conținut liric sau glumeț ( uneori
ȘARÁDĂ , șarade , s . f . Un fel de ghicitoare în versuri sau formată din cifre simbolice , desene , care propune aflarea unui cuvânt cu ajutorul părților sau silabelor lui , fiecare dintre acestea având o semnificație