Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PREDICAT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 23 pentru PREDICAT.

AMVON

AMVÓN , amvoane , s . n . Construcție ( ca un balcon ) într - o biserică , de unde se predică sau se citește

 

CAZANIE

CAZÁNIE , cazanii , s . f . Predică prin care se explică un pasaj oarecare din

 

COPULĂ

CÓPULĂ , copule , s . f . 1. Cuvânt de legătură . 2. Verb copulativ . 3. Cuvânt care leagă subiectul de

 

COPULATIV

COPULATÍV , - Ă , - copulativi , - e , adj . 1. ( Despre conjuncții ) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel . 2. ( Log . ; despre judecăți afirmative ) Care are mai multe subiecte legate de același

 

DIDAHIE

DIDAHÍE , didahii , s . f . ( Bis . ; înv . ) Predică ,

 

NONCONTRADICȚIE

NONCONTRADÍCȚIE , noncontradicții , s . f . Principiu fundamental al gândirii potrivit căruia despre un subiect este imposibil a afirma și a nega același predicat în același timp și sub același

 

NU

NU adv . I. ( Servește la formarea formei negative a verbului , de obicei precedându - l nemijlocit ) . 1. ( Neagă predicatul și dă întregii propoziții un caracter negativ ) Nu l - am cunoscut niciodată . 2. ( Neagă predicatul , fără a modifica logic caracterul propoziției ) Nu încape nici o îndoială . 3. ( Neagă predicatul în propoziții cu aspect negativ și cu înțeles pozitiv , de obicei interogative sau exclamative ) Nu făcea parte și el dintre noi ? II. ( Neagă altă parte de propoziție decât predicatul ) A plecat repede , nu așa cum a venit . III. ( Modifică sensul cuvântului pe care îl precedă , altul decât predicatul , atenuându - i înțelesul ori dându - i un înțeles contrar ) O casă mare , nu lipsită de eleganță . IV. ( Înlocuiește forma negativă a unui verb enunțat anterior sau dedus , îndeplinind funcția de predicat ) Cine poate oase roade ; cine nu , nici carne moale . V. ( Cu valoare de propoziție independentă cu caracter negativ ) Ai prieteni ? -

 

OMILIE

OMILÍE , omilii , s . f . Cuvântare bisericească ;

 

PREDICAMENT

PREDICAMÉNT , predicamente , s . n . ( Log . ) Categorie ( de predicate

 

PREDICATIVITATE

PREDICATIVITÁTE s . f . ( Gram . ) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat ( 1 ) . - Predicativ + suf . -

 

PREDICATOR

PREDICATÓR , predicatori , s . m . 1. Persoană care predică ; propovăduitor . 2. Conducător al unor comunități religioase

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>