Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORIFICIU
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 53 pentru ORIFICIU.
... 1. Sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice ; p . ext . Lampă electrică . 2. Sita unei lămpi de gaz . 3. Orificiu
... BURÍC , burice , s . n . 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus ; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical ; ombilic . 2. ( În sintagma ) Buricul degetului = vârful degetului ...
CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...
CÁRDIE , cardii , s . f . Orificiul superior al stomacului , situat la locul de unire dintre esofag și
... CLOACÁL , - Ă , cloacali , - e , adj . ( Zool . ) De cloacă . Orificiu
COPCĂ ^2 , copci , s . f . 1. Gaură , spărtură făcută în gheața unui râu , a unei bălți etc . pentru pescuit sau pentru scos apă . 2. Gaură făcută într - o șiră de paie , în care se ține uneori pleava . 3. Scobitură , groapă făcută în pământ , în piatră etc . 4. ( Reg . ) Săritură pe care o fac animalele când fug repede . CÓPCĂ^1 , copci , s . f . 1. Sistem format din două piese metalice ( un cârlig și un inel ) , folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții . 2. Agrafă pentru învelitori în construcție . 3. Proeminență în formă de limbă a unei piese plate , care intră în orificiul unei alte piese plate , realizând îmbinarea prin încopciere . [ Var . : ( reg . ) cópcie s .
CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...
... mobile , care limitează o deschidere circulară reglabilă , lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină . 4. Dispozitiv alcătuit dintr - o membrană cu un orificiu , care , introdus într - o conductă , măsoară debitul și viteza fluidului . 5. ( Constr . ) Element de construcție alcătuit dintr - o placă plană sau dintr - un planșeu . [ Pr ...
ETMOÍD , etmoide , s . n . Os mic nepereche al craniului , străbătut de numeroase orificii , traversate de nervii olfactivi , și situat în scobitura osului frontal , formând o parte din scheletul
... FÂS interj . Cuvânt care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr - un orificiu
... FÂSÂÍ , f ? sâi , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre gaze ) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr - un orificiu strâmt . 2. ( Despre unele ființe ) A sufla ( pe nas ) cu putere , a scoate ( pe nas ) sunete șuierătoare . Gâscanul fâsâie . [ Var . : fâsăí ...