Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORIENTARE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 59 pentru ORIENTARE.
... DIRÉCȚIE , direcții , s . f . I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe , a unui obiect , a unei acțiuni , a unui fenomen , a unei ...
... DIRIJÁT , - Ă , dirijați , - te , adj . Care a primit o anumită direcție sau orientare
ECHIDISTÁNT , - Ă , echidistanți , - te , adj . 1. ( Despre puncte , drepte , planuri etc . ) Care se află la distanțe egale față de un punct , de o dreaptă , de un plan sau care sunt egal distanțate între ele . 2. Egal plasat față de părți aflate în conflict , față de tendințe , forțe , orientări politice , persoane
... ELECTROTROPÍSM s . n . ( Biol . ) Orientare
ETIRÁRE , etirări , s . f . ( Tehn . ) 1. Operație de tragere a metalelor în fire ; trefilare . 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor . - V.
... ETNOPEDAGOGÍE s . f . Orientare
FENOMENOLOGÍE s . f . 1. Curent în filozofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor , făcînd abstracție de omul real , de activitatea lui psihică concretă și de mediul social . 2. ( La Hegel ) Teorie filozofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței . 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene , așa cum se manifestă ele în timp si
... FLER , fleruri , s . n . Simț de orientare
... FORMALÍSM s . n . 1. Orientare în artă , estetică , muzică , literatură care rupe forma de conținut , tinzând să supraaprecieze forma operei de artă în dauna conținutului , să considere forma un scop ...
FOTOTROPÍSM s . n . 1. Însușire a unor plante de a - și îndrepta florile , frunzele etc . într - o direcție anumită , determinată de orientarea luminii ; heliotropism . 2. Schimbare reversibilă a culorii unui corp sub acțiunea luminii , revenirea la culoarea inițială făcându - se lent , la întuneric ;
FUZÉTĂ , fuzete , s . f . Fiecare dintre cele două dispozitive care fac legătura între roțile directoare și osia din față ale unui autovehicul și care permit orientarea roților în direcția