Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORCHESTRĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 32 pentru ORCHESTRĂ.

BATERIE

BATERÍE , baterii , s . f . 1. Subunitate de artilerie compusă din patru , șase sau opt tunuri , cu mijloacele de tracțiune , utilajul și personalul necesar . 2. Grup de aparate , de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei operații . 3. Ansamblul instrumentelor de percuție ( într - o orchestră ) . 4. Vas cu gheață în care se află sticle cu

 

CANTATĂ

CANTÁTĂ , cantate , s . f . Compoziție muzicală ocazională , cu caracter solemn sau liric , pentru voci , solo , cor și

 

CONTRAFAGOT

... n . Instrument muzical de suflat , mai mare decât fagotul și sunând cu o octavă mai jos decât acesta ; cel mai grav instrument de suflat din orchestra

 

DIRIJOR

DIRIJÓR , - OÁRE , dirijori , - oare , s . m . și f . Persoană care conduce o orchestră sau un cor . - Dirija + suf . -

 

FOSĂ

FÓSĂ , fose , s . f . 1. Cavitate puțin adâncă , mai largă la deschidere decât în adâncime , situată la suprafața unei structuri anatomice . 2. ( Geogr . ; în sintagma ) Fosă abisală , v . abisal 3. ( De obicei urmat de determinările " orchestrei " sau " de orchestră " ) Spațiu aflat sub avanscena unui teatru sau în fața acesteia , destinat de obicei orchestrei ; loja

 

INSTRUMENTAȚIE

INSTRUMENTÁȚIE , instrumentații , s . f . 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră , în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte . 2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor . 3. Operație de extragere , cu ajutorul unor dispozitive speciale , a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într - un puț de

 

JAZ

JAZ , jazuri , ( 2 ) s . n . 1. Muzică ușoară ( de dans ) , adesea cu caracter de improvizație , provenită din împletirea elementelor folclorice nord - americane ( muzica populară a negrilor ) cu muzica popoarelor europene , caracterizată printr - un ritm vioi , sincopat . 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică ; jazband . [ scris și :

 

MUZICĂ

MÚZICĂ , muzici , ( 4 ) s . f . 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într - o manieră specifică . 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei , al ritmului și al armoniei . 3. ( Adesea fig . ) Creație componistică , melodie , cântec ; p . ext . executare sau audiere a unei compoziții muzicale . 4.

 

OBOI

OBÓI , oboaie , s . n . Instrument muzical de suflat în formă de tub , cu ancie dublă , construit din lemn special , cu găuri și cu clape , folosit mai ales în

 

OPERĂ

ÓPERĂ^2 , opere , s . f . Compoziție muzicală scrisă pentru soliști , cor și orchestră pe textul unui libret dramatic ; reprezentare scenică a acestei lucrări . ÓPERĂ^1 , opere , s . f . 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop ; rezultat al unei activități creatoare ; lucrare , faptă . 2. Lucrare originală de artă , de știință etc . ; creație (

 

OPERETĂ

OPERÉTĂ , operete , s . f . Compoziție muzical - dramatică ușoară , scrisă pentru soliști , cor și orchestră pe un libret cu conținut agreabil , în care cupletele cântate alternează cu cele

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>