Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENIRE
Rezultatele 11 - 18 din aproximativ 18 pentru OMENIRE.
PALEOLÍTIC , - Ă , paleolitici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . Cea mai veche fază din istoria omenirii , caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră cioplită . 2. Adj . Care aparține paleoliticului ( 1 ) , privitor la paleolitic . [ Pr . : - le -
PIÁTRĂ , pietre , s . f . I. 1. ( La sg . ) Nume generic pentru orice rocă solidă , dură și casantă răspândite la suprafața sau în interiorul pământului ; ( și la pl . ) fragment de dimensiuni și de forme diferite dintr - o astfel de rocă ; p . ext . material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui , cu diverse întrebuințări , rocă naturală . 2. ( În sintagma ) Epoca de piatră = prima și cea mai lungă perioadă din istoria omenirii , caracterizată prin utilizarea uneltelor de piatră ( I 1 ) . 3. ( Urmat de determinări care arata felul , întrebuințarea sau modul de prelucrare ) Bucată de piatră ( I 1 ) prelucrată ; obiect făcut dintr - o astfel de bucată . Piatra de moară . 4. Piesă folosită la unele jocuri de societate , confecționată din piatră ( I 1 ) sau , p . ext . , din os , din lemn etc . 5. ( Pop . ) Meteorit . 6. ( Reg . ) Greutate ( de cântar sau de balanță ) . 7. Precipitație formală din particule de gheață , care cade atunci când în interiorul norilor de furtună există curenți ascendenți puternici ; p . restr . fiecare dintre particulele de gheață care formează această precipitație ; grindină . II. P . anal . 1. Crustă de săruri minerale care se depune , cu vremea , pe pereții unui vas în care se fierbe apă sau în care se păstrează lichide . ...
PREISTÓRIE s . f . 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise . 2. Parte a istoriei care studiază preistoria ( 1 ) . [ Pr . : pre -
STRĂVÉCHI , - E , străvechi , adj . 1. Care datează de foarte multă vreme ; foarte vechi . 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii , care aparține antichității sau preistoriei . - Stră - +
TÉHNIC , - Ă , tehnici , - e , adj . , s . f . I. Adj . Care aparține tehnicii ( II ) , privitor la tehnică . II. S . f . 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei , care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale . 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii , a unei științe etc . 3. ( Mil . ; în sintagma ) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele
UMANITÁR , - Ă , umanitari , - e , adj . Care urmărește , care se preocupă de binele omenirii , plin de umanitate , devotat
... UMANITARÍSM s . n . Concepție , atitudine de înțelegere , de dragoste față de oameni și de omenire
... UMANITÁTE s . f . 1. Totalitatea oamenilor ; omenire