Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OCEAN
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 50 pentru OCEAN.
ÁISBERG , aisberguri , s . n . Bloc ( mare ) de gheață desprins din calotele glaciare polare , care plutește pe oceane spre zona caldă , influențând clima regiunilor învecinate și stingherind navigația ; ghețar ^2
ANȘOÁ s . n . 1. Pește mic care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic . 2. Pastă preparată din carnea acestui pește , care se servește ca
... ARHIPELÁG , arhipelaguri , s . n . Grup de insule apropiate dintr - o mare sau dintr - un ocean
ARMATÁN s . n . Vânt fierbinte și uscat , care suflă dinspre Sahara spre Oceanul
BATIÁLĂ adj . Regiune ( În sintagma ) ( sau zonă ) batială = regiune în mări și oceane cuprinsă între adâncimea de 200 și 2500 m . [ Pr . : - li -
BEȚÍE , beții , s . f . 1. Stare în care se află omul alcoolizat ; stare de ebrietate . 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool ; chef . 3. ( În sintagmele ) Beție rece ( sau cu stupefiante ) = stare de amețeală , de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism . Beție albă = toxicomanie . Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane . 4. Fig . Stare sufletească de tulburare , de uitare de
COD ^2 , coduri , s . n . 1. Act normativ care cuprinde o culegere sistematică de reguli juridice privitoare la o anumită ramură a dreptului . Cod penal . Codul muncii 2. Sistem de semne sau de semnale convenționale care servește la transmiterea unui mesaj , a unei comunicări . 3. ( Biol . ; în sintagma ) Cod genetic = mecanism prin care se înregistrează , se conservă și se transmite informația ereditară . COD ^1 s . m . Pește marin din nordul Oceanului Atlantic , cu trei aripioare dorsale ( Gadus
CONTINÉNT^2 , - Ă , continenți , - te , adj . ( Rar ) Care trăiește în continență ; abstinent , cast . CONTINÉNT^1 , continente , s . n . Diviziune geografică alcătuită dintr - o întindere mare de uscat , mărginită , total sau parțial , de mări și de oceane , cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri
COTIDÁLĂ , cotidale , adj . Linie cotidală ( Geogr . ; în sintagma ) = curbă care unește punctele de pe suprafața mărilor și oceanelor în care mareele au loc la aceeași
CURB , - Ă , curbi , - e , adj . , s . f . I. Adj . ( Despre linii ) În formă de arc ; arcuit , încovoiat ; ( despre un plan ) boltit . II. S . f . 1. Figură geometrică având o singură dimensiune ; linie care nu este dreaptă . 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile , trecute una în abscise și cealaltă în ordonate . 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă ( I ) , care racordează două aliniamente continuative ale căii respective . 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen . Curbă de temperatură . 5. ( În sintagmele ) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine , căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință ( de obicei nivelul mării ) . Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor ( oceane , mări , lacuri ) . 6. ( Ec . pol . ; în sintagma ) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931 - 1933 , în România , reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor
... s . f . Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într - un lac , în mare sau în ocean