Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NECĂJIT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 31 pentru NECĂJIT.

NĂCĂJI

... NĂCĂJÍ vb . IV v . necăji

 

NĂCĂJIT

NĂCĂJÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

NECĂJI

NECĂJÍ , necăjesc , vb . IV . 1. Tranz . A pricinui cuiva un necaz , o neplăcere ; a face cuiva sânge rău ; a mânia , a amărî , a supăra . 2. Refl . A depune eforturi ( mări ) pentru realizarea unui scop ; a - și da osteaneala , a se trudi ; a se căzni . [ Var . : ( reg . ) năcăjí vb .

 

NECAZ

NECÁZ , necazuri , s . n . 1. Stare a celui necăjit ; supărare , mâhnire , tristețe , amărăciune ; suferință . 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală ; neajuns , neplăcere , impas ; ( la pl . ) încercări , greutăți . 3. Pornire împotriva cuiva ; mânie , furie , ciudă ,

 

NEVOIAȘ

NEVOIÁȘ , - Ă , nevoiași , - e , adj . 1. Care este lipsit de mijloace materiale , care nu are nici cele necesare traiului ; sărman , sărac ; p . ext . care duce o viață grea ; necăjit , muncit , trudit , nenorocit . 2. ( Pop . ) Care este lipsit de vlagă , de putere , slab ; incapabil de a face ceva ( bun ) , becisnic , neputincios . [ Pr . : - vo - iaș ] - Nevoie + suf . -

 

OBIDI

... OBIDÍ , obidesc , vb . IV . 1. Refl . ( Înv . și pop . ) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii ; a se necăji , a se amărî , a deznădăjdui . 2. Tranz . ( Înv . ) A deplânge , a jeli . 3. Tranz . ( Înv . ) A ...

 

OBIDIT

OBIDÍT , - Ă , obidiți , - te , adj . ( Înv . și pop . ) 1. Amărât , mâhnit , necăjit , chinuit ; zdrobit de durere . Care exprimă mâhnire , obidă . 2. ( Adesea substantivat ) Nedreptățit , oprimat , asuprit . - V.

 

OPĂCI

... opri în loc , a reține ; a împiedica . 2. A induce în eroare , a deruta ; a necăji

 

OTRĂVI

... a ucide ori a fi ucis cu otravă ( 1 ) . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) supăra , a ( se ) necăji ( extrem de mult ) , a ( se ) amărî ; a ( se ) învenina . 3. Tranz . Fig . A exercita o influență vătămătoare ; a ...

 

PÂRLIT

PÂRLÍT^2 , - Ă , pârliți , - te , adj . 1. Ars ușor , numai la suprafață . 2. ( Despre oameni sau despre părți ale corpului lor ) Cu pielea înnegrită de soare ; înnegrit , bronzat . 3. ( Despre vegetație ) Ofilit , veștejit , uscat din cauza arșiței . 4. Fig . ( Fam . ; despre oameni ) Sărac , nevoiaș ; necăjit , amărât . PÂRLÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) pârli ; pârlire . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>