Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MARGINI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 198 pentru MARGINI.
LĂTUNOÁIE , lătunoi , s . f . 1. Gaură , răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală . 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă , tăiată de la marginea unui buștean . [ Pl . și : lătunoaie . = Var . : ( 2 ) lătunói s . n . ] - Latură + suf . -
... LATERÁL , - Ă , laterali , - e , adj . 1. Situat pe ( una dintre ) laturi , pe o parte a unui lucru ; situat la margine , la periferie , departe de un centru ; lăturalnic . 2. ( În sintagma ) Consoană laterală ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau ...
... LIZIÉRĂ , liziere , s . f . 1. Margine a unei păduri unde se interferează pădurea cu terenul neîmpădurit . 2. Fâșie îngustă de stofă , de mătase etc . aplicată ca garnitură la cusăturile ...
... MĂRGINÚȚĂ , mărginuțe , s . f . Diminutiv al lui margine ; mărgioară . - Margine
... MĂRGIOÁRĂ , mărgioare , s . f . Diminutiv al lui margine ; mărginuță . - Margine
... MAL , maluri , s . n . 1. Margine ( îngustă ) de pământ situată ( în pantă ) de - a lungul unei ape ; țărm ; p . ext . regiune de lângă o apă . 2. Perete , margine
... MARGINÁL , - Ă , marginali , - e , adj . Care se află la margine
... MÚCHIE , muchii , s . f . 1. Linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric . 2. Margine , dungă a unui lucru , a unei suprafețe . 3. Marginea din afară , porțiune laterală a unor obiecte . 4. Partea cea ...
TRASÓR , trasoare , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , trasori , ( 4 ) s . m . 1. S . n . Unealtă formată dintr - un ac de oțel cu mâner de lemn , folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafețelor de prelucrat ; trasator ( 2 ) . 2. S . n . Unealtă de oțel cu mâner de lemn , folosită în legătorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoarțelor îmbrăcate în piele sau pe marginea pielii la cotoare și la colțurile trase în piele , precum și la călcarea falțului la legăturile în pânză . 3. S . n . Glonț , proiectil învelit într - un material fosforic , care se aprinde în clipa descărcării , descriind în aer o traiectorie luminoasă . 4. S . m . ( Fiz . ) Izotop radioactiv al unui element stabil , pe care îl însoțește peste tot , permițând recunoașterea și urmărirea acestuia într - un
ÎNCHÍDE , închíd , vb . III . 1. Tranz . A mișca ( din balamale ) o ușă , o fereastră , un capac etc . pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare . 2. Tranz . A apropia , a strânge marginile ( sau părțile componente ale ) unui obiect pentru a nu mai fi desfăcute , deschise . 3. Tranz . A întrerupe , potrivit orarului stabilit , activitatea unei instituții , a unei întreprinderi , a unui local ; p . ext . a suspenda activitatea , a desființa . 4. Tranz . A încheia o acțiune , a - i pune capăt . 5. Tranz . A izola o ființă într - un spațiu închis , îngrădit ; a băga la închisoare ; fig . a ține departe de lume . 6. Tranz . A îngrădi , a împrejmui o curte , un teren etc . spre a delimita sau spre a opri accesul . 7. Refl . ( Despre cer , p . ext . despre vreme ) A se întuneca , a se
ÎNCHÍS^2 , - Ă , închiși , - se , adj . 1. ( Despre uși , ferestre , capace etc . ) Care acoperă deschizătura în dreptul căreia este așezat sau fixat ( prin balamale ) . 2. ( Despre obiecte care se pot desface ) Cu marginile sau cu părțile componente alăturate . împreunate . 3. ( Despre instituții , întreprinderi , localuri ) Care și - a întrerupt temporar sau definitiv activitatea . 4. ( Despre curți , terenuri ) Îngrădit , împrejmuit . 5. Fig . ( Despre ședințe , adunări ) Care se ține într - un cerc restrâns , fără participarea unor persoane străine de organizația , de societatea etc . respective . 6. ( Despre oameni ) Care este ținut în închisoare ; deținut . 7. Fig . ( Despre oameni și despre caracterul lor ) Retras , izolat . 8. ( Despre cer ) Înnorat , întunecat ; ( despre vreme ) cu cerul înnorat ; urât , ploios . ÎNCHÍS^1 s . n . Închidere . - V.