Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂRUNT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 120 pentru MĂRUNT.

ȚĂCĂNIT

ȚĂCĂNÍT^2 , - Ă , țăcăniți , - te , adj . 1. ( Despre mersul cailor ) Cu pași mărunți și regulați . 2. Fig . Smintit , țicnit . V. țăcăni . ȚĂCĂNÍT^1 , țăcănituri , s . n . Faptul de a țăcăni ; zgomot , repetat produs de un lucru care țăcănește ; țăcănitură . - V.

 

ȚIGARĂ

... ȚIGÁRĂ , țigări , s . f . Sul mic făcut dintr - o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt

 

ȚIPAR

ȚIPÁR , țipari , s . m . Pește de apă dulce stătătoare , cu corpul lung și subțire , aproape cilindric , acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus , cu mustăți la gură , întrebuințat mai mult ca nadă ; chișcar ( Misgurnus fossilis ) . - Et . nec . Cf . %țipa%^

 

ABȚIBILD

ABȚIBÍLD , abțibilduri , s . n . 1. Imagine în culori imprimată pe un strat subțire de colodiu , care se aplică pe o suprafață netedă , umezindu - se și dezlipindu - se de pe hârtia pe care a fost lipit . 2. Fig . ( La pl . ) Nimicuri , fapte mărunte ; mici

 

AMĂNUNȚI

AMĂNUNȚÍ , amănunțésc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) 1. A fărâmița , a mărunți . 2. A da

 

AMĂNUNT

... al unui fenomen sau al unui eveniment , detaliu ; ( rar ) amănunțime . 2. Adj . ( Înv . ) Amănunțit ^2 . [ Var . : ( reg . ) amărúnt s . n . ] - A ^3 + mănunt " mărunt

 

ASPRETE

ASPRÉTE , aspreți , s . m . Pește cenușiu - brun , mic , acoperit cu solzi aspri și mărunți ( Romanichthys

 

BAN

BAN ^2 , bani , s . m . 1. Guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria feudală . 2. ( Titlu și funcție de ) mare dregător în Țara Românească după sec . XV ; ( și în forma mare ban ) ( titlu purtat de ) boierul care guverna Banatul Severinului , apoi Oltenia . BAN ^1 , bani , s . m . 1. Unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr - un leu ; p . restr . monedă măruntă , divizionară a leului . 2. Echivalent general al valorii mărfurilor ( fiind el însuși o marfă ) ; monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată ; argint (

 

BIȘNIȚĂ

BÍȘNIȚĂ , bișnițe , s . f . ( Fam . ) Afacere necinstită , măruntă ; găinărie ^2 ;

 

BITUMAJ

BITUMÁJ s . n . Așternere de bitum și piatră măruntă pe suprafața unui

 

BOCCEA

BOCCEÁ , boccele , s . f . 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într - o pânză , ale cărei capete se leagă cruciș ; boccealâc . 2. ( Înv . și reg . ) Șal mare pe care îl purtau femeile pe

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>