Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNECĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 41 pentru MÂNECĂ.

CAȚAVEICĂ

CAȚAVEÍCĂ , cațaveici , s . f . Haină țărănească scurtă ( îmblănită ) , cu mâneci largi , purtată de femei ;

 

CAMIZOL

CAMIZÓL , camizole , s . n . ( Înv . ) Haină de casă scurtă , cu mâneci , pe care o purtau

 

CARDIGAN

CÁRDIGAN , cardigane , s . n . ( Rar ) Jachetă ( bărbătească ) tricotată , cu mâneci largi , încheiată cu nasturi în

 

CAZACĂ

CAZÁCĂ , cazace , s . f . Bluză cu mâneci largi , lungă până mai jos de talie , încheiată la gât într - o

 

COJOCEL

COJOCÉL , cojocele , s . n . Diminutiv al lui cojoc ; cojoc ( 1 ) scurt , fără mâneci ; pieptar , bundiță . - Cojoc + suf . -

 

CORTEL

CORTÉL^1 , corteluri , s . n . ( Reg . ) Umbrelă . [ Pl . și cortele ] - Cort + suf . - el . CORTÉL^2 , corteluri , s . n . ( Reg . ) Haină bărbătească de lână , brodată , cu mâneci din postav alb . - Et . nec . CORTÉL^3 , corteluri , s . n . ( Reg . ) Gazdă , loc de rămas peste noapte . - din magh .

 

IE

ÍE , ii , s . f . 1. Bluză femeiască caracteristică portului național românesc , confecționată din pânză albă de bumbac , de in sau de borangic și împodobită la gât , la piept și la mâneci cu cusături alese , de obicei în motive geometrice , cu fluturi , cu mărgele etc . 2. Parte a corpului la unele animale , reprezentată printr - o îndoitură a

 

ILIC

ILÍC , ilice , s . n . Pieptar ( țărănesc ) fără mâneci , cu revere , încheiat în față , confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă ( și împodobită cu

 

JERSEU

JERSÉU , jerseuri ( jersee ) , s . n . 1. Obiect de îmbrăcăminte tricotat sau împletit , din lână , din bumbac etc . , de obicei cu mâneci lungi și deschis în față , care acoperă partea de sus a corpului . 2. Țesătură elastică tricotată , de lână , de bumbac , de mătase etc . , din care se fac obiecte de îmbrăcăminte ;

 

JURNADĂ

JURNÁDĂ , jurnade , s . f . Haină cu mâneci lungi purtată sub armură în sec .

 

LAIBĂR

LÁIBĂR , laibăre , s . n . 1. Haină țărănească ( de postav ) scurtă până în talie , strânsă pe corp și de obicei fără mâneci ; lăibărac . 2. Manta lungă și largă pe care o purtau odinioară

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>