Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECATĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 35 pentru JUDECATĂ.

COPULATIV

COPULATÍV , - Ă , - copulativi , - e , adj . 1. ( Despre conjuncții ) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel . 2. ( Log . ; despre judecăți afirmative ) Care are mai multe subiecte legate de același

 

EMOTIVISM

EMOTIVÍSM s . n . Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur

 

ENUNȚ

ENÚNȚ , enunțuri , s . n . Formulare a datelor unei probleme , a unei judecăți ; formulă prin care se exprimă

 

FRAZĂ

FRÁZĂ , fraze , s . f . 1. Îmbinare de propoziții , care se află în raport de coordonare sau de subordonare , exprimând una sau mai multe judecăți . 2. ( În sintagma ) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr - o succesiune de sunete cu un sens expresiv

 

GÂNDIRE

GÂNDÍRE gândiri , s . f . 1. Facultate superioară a creierului omenesc , care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni , judecăți , teorii etc . 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective ; spirit , conștiință . 3. Idee , gând ( 1 ) , cuget ; meditație , reflecție . 4. Imaginație ,

 

IMORALISM

IMORALÍSM s . n . Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale dintr - o epocă dată , negând prin aceasta morala

 

JUDEȚ

... În vechea organizare a Țării Românești ) Denumire dată cârmuitorului unui oraș ; primar . 2. S . m . ( Învechit și regional ) Judecător ( 1 ) . 3. S . n . Judecată ( 3 ) . 4. S . n . ( Înv . ; în religia creștină ) Judecata de apoi . II. S . n . 1. ( În vechea organizare a Țării Românești ) Împărțire administrativ ...

 

MODALITATE

MODALITÁTE , modalități , s . f . 1. Procedeu , mijloc , metodă folosită în vederea realizării unui scop ; mod ( 1 ) , manieră . 2. ( Log . ) Determinare a caracterului necesar , contingent , posibil sau imposibil al unei

 

NEBUNIE

... NEBUNÍE , nebunii , s . f . 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale ; demență , alienație mintală . 2. Lipsă de judecată

 

PERVERS

PERVÉRS , - Ă , perverși , - se , adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) care este înclinat spre fapte rele , gata oricând să facă rău ; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor , a judecății , a ideilor , descompus din punct de vedere moral ; corupt , depravat , imoral ; ( cu sens atenuat ) perfid , fățarnic ; spec . anormal din punctul de vedere al comportării în relațiile

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>