Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INVOCA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 21 pentru INVOCA.
NEOPOZÁBIL , - Ă , neopozabili , - e , adj . ( Despre un act judiciar ) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege ; inopozabil . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - + opozabil ( după fr . non -
... boteza . 2. Tranz . A pomeni de cineva sau de ceva , a aduce în discuție ; a aminti , a invoca . 3. Refl . A se socoti ( sau a fi socotit ) drept , a se considera ( sau a fi considerat ...
OBIÉCȚIE , obiecții , s . f . Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze , a unei popuneri sau a unei pretenții ; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva . [ Var . : obiecțiúne s .
... A face o obiecție ; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva ; a contesta , a invoca
PAPARÚDĂ , paparude , s . f . 1. ( Pop . ) Fată sau femeie care în vreme de secetă , își înfășoară corpul ( gol ) în verdeață , cântă și dansează pe ulițe și invocă ploaia . 2. Fig . Femeie îmbrăcată ridicol sau fardată excesiv ; p . gener . persoană
PRETÉXT , pretexte , s . n . Motiv ( neîntemeiat sau neadevărat ) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv
... PRETEXTÁ , pretextez , vb . I . Tranz . A invoca
... cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe , un serviciu , o favoare etc . 2. Refl . ( În practicile religioase ) A face o rugăciune , a invoca
SCÚZĂ , scuze , s . f . 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micșora o vină , o greșeală ( proprie sau a altcuiva ) sau pentru a se sustrage de la o obligație ; dezvinovățire , justificare . 2. Exprimare a regretului pentru o greșeală comisă sau pentru o jignire adusă
SFINȚÍT^2 , - Ă , sfințiți , - te , adj . ( Bis . ) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a - i da un caracter sacru . 2. Epitet de onoare dat clericilor . - V. sfinți ^1 . SFINȚÍT^1 s . n . v .
SUB ^2 prep . I. ( Introduce un complement circumstanțial de loc ) 1. ( Arată poziția unei persoane sau a unui lucru care se găsește sau ajunge mai jos decât cineva sau ceva ) Dedesubt . A căzut sub masă . 2. ( Rar ) În . 3. La marginea , la poalele , jos , lângă . . . Sub zidurile cetății . II. ( Introduce un complement circumstanțial de timp ) În timpul , pe vremea . Istoria românilor sub Mihai - Vodă Viteazul . III. ( Introduce un complement circumstanțial de cauză ) Iarbă ofilită sub arșița soarelui . IV. ( Introduce un complement circumstanțial de mod ) 1. ( Exprimă un raport de supunere , de dependență față de cineva ) Avea sub mână o armată de subalterni . 2. ( În expr . ) Sub ochii ( cuiva ) = în prezența ( cuiva ) , fiind de față ( cineva ) . A ține ( sau a păstra ) sub cheie = a ține ( sau a păstra ) închis , încuiat . A trece ( ceva ) sub tăcere = a tăinui ( ceva ) . A fi ( sau a se găsi ) sub foc = a se găsi în prima linie de luptă . Sub pretext ( sau cuvânt , motiv ) că . . . = invocând un motiv ( fals ) . Sub nici un cuvânt ( sau chip ) = cu nici un preț , nicidecum , niciodată . Sub semnătură = ...