Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMPERIU
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 60 pentru IMPERIU.
ASÁB , asabi , s . m . Soldat din armata Imperiului Otoman . - Et .
... BEI , bei , s . m . Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu
BEILERBÉI , beilerbei , s . m . Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman . [ Var . : beglerbég , beglerbéi s .
BIZANTÍN , - Ă , bizantini , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Locuitor din orașul Bizanț sau din Imperiul Bizantin . 2. Adj . Care se referă la Bizanț , care este propriu Bizanțului , din vremea împărăției
CEZARO - CRĂIÉSC , - CRĂIÉSC , - IÁSCĂ , cezaro - crăiești , adj . ( Înv . ) Al Imperiului Austro - Ungar , privitor la acesta . [ Var . : chezaro - crăiésc , - iáscă adj . ] - După germ . Kaiserlich - K�
COLÓN^4 , colonuri , s . n . Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect . COLÓN^3 , coloni , s . m . Unitate bănească în Costa Rica și în Salvador . COLÓN^2 , coloni , s . m . Parte sau subdiviziune a unui vers , a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică . COLÓN^1 , coloni , s . m . 1. ( În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa ) Muncitor agricol care , inițial liber , muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari , mai târziu începe să fie legat de pământ , să plătească dijmă și să presteze corvezi . 2. ( Înv . )
COLONÁT s . n . ( În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa ) Formă de relații sociale caracterizată prin legarea din ce în ce mai strânsă a colonilor ^1 de pământul pe care îl lucrau și pentru care plăteau proprietarilor
DÉMĂ , deme , s . f . Unitate administrativ - teritorială în Grecia antică și în Imperiul
DESPÓT , despoți , s . m . 1. ( În antichitate și în evul mediu ) Conducător cu puteri discreționare ; tiran . 2. ( În Imperiul Bizantin ) Guvernator autonom al unei provincii , al unui ținut . [ Acc . și :
DIADÓH , diadohi , s . m . 1. Titlu purtat de generalii lui Alexandru Macedon care și - au împărțit imperiul după moartea acestuia ; persoană care avea acest titlu . 2. Titlu purtat de prințul moștenitor al Greciei moderne ; persoană având acest titlu . [ Pr . : di -
DIVÁN , divane , s . n . I. Canapea fără spătar , pe care se poate ședea sau dormi . II. 1. ( În Imperiul Otoman ) Consiliu cu atribuții politice , administrative și juridice , alcătuit din cei mai înalți demnitari ; ( în țările românești ) sfat domnesc . 2. ( Înv . ) Judecată , proces . III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental . [ Pl . și :