Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GREC
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 133 pentru GREC.
LOGOGRÁF , logografi , s . m . Denumire dată primilor istorici greci care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a
ADÓNIC , adonice , adj . Vers adonic ( În sintagma ) = vers format dintr - un dactil și un spondeu sau un troheu , folosit în versificația greacă și
AGONÁLE s . f . pl . Întreceri atletice la vechii
AHÉI s . m . pl . 1. Populație indo - europeană așezată la începutul mileniului al doilea î . Hr . în Pelopones , unde a întemeiat puternice centre de civilizație . 2. Denumirea generală a vechilor triburi grecești la
ÁLFA^2 s . m . invar . Plantă graminee originară din Algeria , din care se fac coarde , fibre etc . ( Stipa tenacissima ) . ÁLFA^1 s . m . invar . 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc , corespunzătoare sunetului " a " . 2. ( Fiz . ) Particulă alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni , emisă de unele substanțe radioactive . Radiație alfa = radiație constituită din particule
AMBRÓZIE s . f . ( În mitologia greacă ) Hrană aromată a zeilor , despre care se credea că dă nemurire și tinerețe veșnică ; p . ext . băutură
... ANACREÓNTIC , - Ă , anacreontici , - ce , adj . 1. Care e compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec
ANDROGÍN , - Ă , androgini , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . ( Bot . ) ( Floare ) care are atât androceu , cât și gineceu . 2. ( Zool . ) Adj . , s . m . Hermafrodit . 3. S . m . și f . Ființă fabuloasă din mitologia greacă , jumătate femeie , jumătate
... două parte în triada strofă - antistrofă - epodă a unei poezii lirice cântate de cor după strofă și înainte de epodă în teatrul antic grec
ARGONAÚT , argonauți , s . m . 1. ( Mitol . ) Nume dat eroilor antici greci care au călătorit pe corabia Argo spre Colchida . 2. Specie de moluscă cefalopodă din apele tropicale ( Argonauta
BETA s . m . 1. A doua literă a alfabetului grecesc , corespunzând sunetului b . 2. ( Fiz . ; în sintagmele ) Particulă beta = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanțe radioactive . Radiație beta = radiație constituită din particule