Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GAZOS
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 56 pentru GAZOS.
COEZIÚNE , coeziuni , s . f . 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide , lichide și gazoase de a se menține unite , datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor . 2. Fig . Legătură internă strânsă . [ Pr . : - zi -
... CONTURNÁRE , conturnări , s . f . Descărcarea electrică ce se produce în stratul gazos
CRISTALIZÁ , cristalizez , vb . I . 1. Intranz . și refl . ( Despre substanțe ) A se transforma dintr - o stare gazoasă , lichidă sau solidă - amorfă în stare solidă - cristalină . 2. Refl . și tranz . Fig . A lua sau a da o formă precisă , potrivită ; a ( se ) închega , a ( se ) limpezi , a ( se )
DECOMPRESIÚNE , decompresiuni , s . f . 1. Decomprimare . 2. Reducere a presiunii din cilindrul unei mașini , al unui recipient etc . prin stabilirea unei comunicații cu mediul înconjurător . 3. Micșorare treptată , în timp , a presiunii exercitate asupra unui scafandrier sau asupra unui echipaj submarin scufundat , la ieșirea acestuia la suprafață , pentru a evita embolia
DESUBLIMÁ , desublimez , vb . I . Intranz . și tranz . ( Fiz . ; despre substanțe ) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare
DESUBLIMÁT , - Ă , desublimați , - te , adj . Care a trecut din stare gazoasă direct în stare solidă . - V.
DIZOLVÁ , dizólv , vb . I . Tranz . 1. A face ca o substanță solidă , lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță ( lichidă ) , spre a forma împreună o soluție . 2. A desființa ca persoană juridică o organizație , o asociație , o societate , o adunare
EFLÚVIU , efluvii , s . n . 1. Emanație gazoasă produsă de diferite corpuri , perceptibilă cu ajutorul mirosului . 2. Descărcare electrică de slabă luminozitate , neînsoțită de zgomot sau căldură , între electrozii aflați la o tensiune înaltă . 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apar pe o peliculă
EPURATÓR , epuratoare , s . n . Aparat sau instalație care servește la epurarea materialelor solide sau
ETÉNĂ , etene s . f . Hidrocarbură nesaturată cu o dublă legătură în moleculă , gazoasă , inflamabilă , obținută din gazele de cocserie , gazele de cracare și prin descompunerea termică a etanului și a propanului , constituind o materie primă importantă pentru producerea polietilenei , a alcoolului etilic , a cauciucului sintetic etc . ;
EUDIOMÉTRU , eudiometre , s . n . Aparat alcătuit dintr - un tub de sticlă gradat , cu doi electrozi de platină , folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice . [ Pr . : e - u - di -