Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FRUNTE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 58 pentru FRUNTE.
... BIBILÍCĂ , bibilici , s . f . 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini , cu pene negre - cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte
BIZÓN , bizoni , s . m . 1. Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor , cu fruntea mare , bombată , cu coarne scurte , cu umerii mai ridicați decât crupa , cu o coamă deasă ( Bison bison ) . 2. Pielea tăbăcită a acestui animal ; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (
... BREAZ , - Ă , breji , - ze , adj . 1. ( Despre animale ) Cu o pată albă în frunte
... bretonilor ^2 ( 1 ) , privitor la bretoni ^2 . 3. S . f . Limbă celtică vorbită de bretoni ^2 ( 1 ) . BRETÓN^1 , bretoane , s . n . Păr lăsat pe frunte
BREZĂTÚRĂ , brezături , s . f . ( Rar ) 1. Pată albă pe fruntea vitelor . 2. Pată pe pereții caselor , formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit . - Breza + suf . -
CĂPETÉNIE , căpetenii , s . f . Persoană care se află în fruntea unui grup ; conducător , șef ,
... s . m . și f . 1. Persoană , echipă etc . care cucerește primul loc într - o competiție sportivă ( națională , internațională , mondială , olimpică ) . 2. Fig . Luptător , apărător de frunte
... Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ...
... CAPITÁL^2 , - Ă , capitali , - e , adj . 1. De primă importanță , de frunte ; fundamental , esențial . 2. ( Despre caractere tipografice ; adesea substantivat , f . ) De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă , de obicei , diferită ; ( despre litere ...
... CAZUÁR , cazuari , s . m . Gen de păsări mari din Oceania , asemănătoare cu struțul , cu o creastă cornoasă pe frunte
CEL , CEA , cei , cele , adj . dem . ( antepus ) , art . , adj . , pron . dem . I. Adj . dem . ( antepus ) ( Pop . ) ( Arată că ființa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe , în spațiu sau în timp , de vorbitor ) . Ia în brațe cea căldare . II. Art . , adj . 1. ( Precedă un adjectiv care determină un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoană , nearticulat ) Fruntea ta cea lată . Ștefan cel Mare . 2. ( Precedă un numeral ordinal sau cardinal ) Cele trei fete . Cel de - al treilea copac . 3. ( Urmat de " mai " formează superlativul relativ ) Cel mai bun . 4. ( Substantivează adjectivul pe care îl precedă ) Cel bogat . III. Pron . dem . 1. ( Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat , în spațiu sau timp , de vorbitor ) . Cel de dincolo . 2. Cel ce = care . [ Gen . - dat . sg . Celui , celei , gen . - dat . pl .