Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FLACARA
Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru FLACARA.
PARAFÓC , parafocuri , s . n . Zid ( făcut dintr - un material refractar ) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi . - Para ^2 - +
PIROMANȚÍE s . f . Încercare de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor , utilizată în Grecia
SÍTĂ , site , s . f . Țesătură de fire metalice sau textile ori tablă perforată , cu ochiuri de dimensiuni foarte mici , prinsă pe un cadru și folosită la separarea prin cernere a materialelor granuloase sau pulverulente . 2. Manșon făcut dintr - o țesătură de bumbac impregnată cu o soluție chimică , care se aplică deasupra flăcării la lămpile cu gaz aerian , pentru a obține o lumină mai vie . 3. ( În sintagma ) Sită fotografică = dispozitiv optic format dintr - o combinație de linii sau de puncte trasate pe o placă de sticlă și care se așază în fața peliculei sau a plăcii fotografice pentru divizarea
STINGĂTÓR , stingătoare , s . n . Dispozitiv , aparat etc . care servește la stingerea unei flăcări , a unor scântei , a unui foc ; ( în special )
STRIGOIÁȘ , strigoiași , s . m . Nume generic dat mai multor fluturi mici de noapte care zboară în jurul lămpii sau flăcării unei lumânări . [ Pr . : - go - iaș ] - Strigoi + suf . -
... SUFLÁI , suflaiuri , s . n . 1. Tub metalic subțire și îndoit , cu un orificiu strâmt de ieșire , prin care se suflă aer într - o flacară de gaz sau de alcool , pentru a se obține activarea arderii ; suflător ( 4 ) . 2. Instalație folosită la aerisirea puțurilor adânci de exploatare , formată ...
SUPRAVEGHETÓR , - OÁRE , supraveghetori , - oare s . m . și f . , s . n . 1. S . m . și f . Persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva . 2. S . n . ( În sintagma ) Supraveghetor de flacără = aparat electronic destinat supravegherii prezenței flăcării în timpul funcționării arzătoarelor , în scopul prevenirii unor incendii . - Supraveghea + suf . -
TÓRȚĂ , torțe , s . f . 1. Faclă . 2. ( Fiz . ) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvență , având aspectul unei flăcări de lumânare . [ Var . : ( înv . ) tórție s .
VÂLVORÁ , pers . 3 vâlvorează , vb . I. Intranz . ( Rar ; despre foc ) A arde cu flăcări mari , a scoate