Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIXARE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 75 pentru FIXARE.

BOTRIDIE

... BOTRÍDIE , botridii , s . f . Organ special de fixare

 

CAȘCAVAL

CAȘCAVÁL , cașcavaluri , s . n . 1. Specie de brânză fină , tare , în formă de turte sau de roți , preparată din caș de lapte de oaie ( mai rar de vacă ) . 2. ( Mar . ) Pană metalică folosită la fixarea arborelui gabier pe

 

CALCIPEXIE

... CALCIPEXÍE , calcipexii , s . f . ( Med . ) Fixare

 

CAMERĂ

CÁMERĂ , camere , s . f . I. 1. Încăpere într - o clădire ; odaie . 2. Nume dat unor încăperi cu destinație specială : cameră obscură = a ) încăpere neluminată în care se execută developarea , fixarea și alte operații fotografice ; b ) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran ( sau pe un clișeu ) imaginea răsturnată a unui obiect ; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice ; cameră frigorifică ( sau refrigerentă ) = încăpere izolată termic , în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant . 3. Spațiu în care se produce un proces tehnic ; incintă care face parte integrantă dintr - un aparat , dintr - un instrument etc . sau care reprezintă instrumentul însuși : cameră de combustie = spațiu în care arde un combustibil într - un cazan cu aburi sau într - un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate ; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc , unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii ; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică ; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea ...

 

CEMENT

CEMÉNT , cementuri , s . n . 1. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului . 2. ( Med . ; în sintagma ) Cement dentar = material folosit în obturația provizorie a cariilor și la fixarea unor

 

CENS

CENS s . n . 1. ( În Roma antică ) Recensământ al cetățenilor și al averii lor . Efectuat din cinci în cinci ani , pentru a servi ca bază în recrutare , la fixarea impozitelor , la exercitarea drepturilor politice etc . 2. ( În societatea feudală ) Rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pământului . 3. ( În unele țări ) Câtimea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de

 

CHEMOSORBIȚIE

... CHEMOSORBÍȚIE , chemosorbiții , s . f . Fixare

 

CHIT

CHIT ^3 , chiți , s . m . ( Zool . ; înv . ) Balenă . CHIT ^2 s . n . Pastă formată dintr - un praf mineral și un lichid vâscos ( ulei de in , glicerină etc . ) , care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele , la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc . CHIT ^1 adv . ( Fam . ; în expr . ) A fi chit ( cu cineva ) = a nu mai datora nimic ( cuiva ) ; a nu mai avea de dat ( cuiva ) nici o socoteală . Chit că . . . = chiar dacă . . . , indiferent

 

CIOCHIE

CIÓCHIE , ciochii , s . f . Unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe

 

CONCENTRARE

CONCENTRÁRE , concentrări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) concentra și rezultatul ei . 2. Însușire a atenției care constă în fixarea prelungită a conștiinței asupra unui obiect , a unei probleme sau a unei activități și sustragerea de la altele . 3. Operație de separare a mineralelor utile de cele sterile , utilizând metoda flotației , gravimetriei , magnetică etc . 4. ( Chim . ) Operație de mărire a concentrației unui component dintr - un amestec sau dintr - o soluție . 5. ( Ec . pol . ; în sintagmele ) Concentrarea producției = comasare și organizare a producției în întreprinderi din ce în ce mai mari . Concentrarea capitalului = creșterea capitalului prin acumulare . 6. ( În sintagma ) Lagăr de concentrare = loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă sau din motive

 

CONIOZĂ

CONIÓZĂ , conioze , s . f . ( Med . ) Boală provocată de pătrunderea și fixarea pulberilor în organism . [ Pr . : - ni -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>