Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIER

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 199 pentru FIER.

MAGNET

... MAGNÉT , magneți , s . m . Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice ; corp metalic căruia i s - a transmis calitatea , permanentă sau temporară , de a ...

 

MAGNETIT

... MAGNETÍT s . n . Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie - închis care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul . [ Var . : magnetítă s ...

 

PARCHERIZA

... PARCHERIZÁ , parcherizez , vb . I . Tranz . A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier

 

RAGILĂ

... RÁGILĂ , ragile , s . f . 1. Instrument format dintr - o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat , ca să se aleagă partea cea mai fină . 2. Zgardă cu țepi de fier

 

RUGINĂ

... RUGÍNĂ , rugini , s . f . I. 1. Substanță brun - roșcată , poroasă , sfărâmicioasă , care se formează prin oxidare pe obiectele de fier . 2. Obiect ( de fier ) vechi , prost întreținut ; ruginitură , rablă . 3. Fig . Idee , teorie , mentalitate înapoiată , învechită . II. 1. Boală infecțioasă a plantelor , provocată de ciuperci microscopice , patogene ...

 

SIDEROZĂ

... SIDERÓZĂ , sideroze , s . f . 1. Minereu de fier de culoare cenușie , gălbuie sau brună și cu luciu sticlos , folosit în industria metalurgică ; siderit . 2. Formă de pneumoconioză provenită din inhalarea de pulbere de ...

 

ÎNCĂLȚA

... încálț , vb . I . 1. Refl . A - și trage ghetele , a - și pune încălțămintea . 2. Tranz . A monta șine de fier

 

ÎNTREFIER

... întrefieruri , s . n . Porțiune neferomagnetică a unei laturi de circuit magnetic mărginită de fețele apropiate ale unor porțiuni feromagnetice ale laturii . - Între ^2 + fier

 

ȘINAR

... ȘINÁR , șinare , s . n . Cui de fier

 

ȘTANGĂ

... ȘTÁNGĂ , ștăngi , s . f . ( Pop . ) Bară de fier

 

ȚĂPOI

... ȚĂPÓI , țăpoaie , s . n . ( Reg . ) 1. Furcă ( mare ) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier , cu care se ridică snopii de grâu , maldărele de fân sau de coceni etc . 2. Căpriorul de la mijloc la casele tărănești . - Țeapă + suf . - oi ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>