Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FACE MIC

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 136 pentru FACE MIC.

PRÂSNEL

... din metal , cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană ; titirez , sfârlează . 2. Capătul ( conic ) inferior al fusului de tors , care face ca fusul să se învârtească mai ușor . 3. Partea interioară a fusului morii , fixată într - una din pietrele acesteia . [ Var . : prisnél s . n ...

 

FLOARE

... a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată . 2. Orice plantă ( erbacee ) care face flori ( I 1 ) colorate . 3. Compuse : floarea - soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu floare mare , galbenă , îndreptată spre soare , cultivată pentru semințele ei oleaginoase ... alpinum ) ; floare - de - leac = plantă cu flori galbene - aurii , cultivată ca plantă decorativă ( Ranunculus repens ) ; floarea - Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare , de culoare albă sau roz ( Anemona nemorosa ) ; flori - de - paie = plantă originară din Australia , cu flori dispuse în capitule de diferite culori ...

 

COȘ

COȘ ^2 , coșuri , s . n . Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee . - [ Pl . și : ( m . ) coși ] COȘ ^1 , coșuri , s . n . 1. Obiect de diferite forme , făcut dintr - o împletitură de nuiele , de papură , de rafie etc . , cu sau fără toarte , care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte ; coșarcă . 2. Unealtă de pescuit de formă ovală , cilindrică etc . , făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici . 3. ( La jocul de baschet ) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct ; punct marcat în acest fel . 4. Parte din instalația unei mori mici , în formă de ladă cu gura largă și fără fund , în care se toarnă grăunțele de măcinat . 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului , înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte . 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri , care se poate ridica sau strânge . 7. ( ...

 

MEMENTO

... MEMÉNTO s . n . 1. Semn distinctiv , însemnare , notă care reamintește ceva ; p . ext . aducere - aminte . 2. Mic carnet de buzunar în care se fac însemnări pentru a reaminti o dată , un nume , o problemă etc . 3. Carte , de obicei de ...

 

OCHI

... persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m ...

 

UȘOR

... Despre urme , linii etc . ) Care este ( sau pare a fi ) făcut printr - o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă . 5. Mic , puțin , redus ( ca volum , amploare , consistență , intensitate ) . II. Adj . 1. Care este lesne de suportat , de îndurat ; ( despre boli ) lipsit de gravitate ; ( despre obligații materiale ...

 

RIGOLĂ

... RIGÓLĂ , rigole , s . f . 1 . Șanț mic sau amenajare specială făcută de - a lungul străzilor , între marginea părții carosabile și bordura trotuarelor , având rolul de a colecta apele ...

 

MITITEL

... MITITÉL , - EÁ , - EÁ , - ÍCĂ , mititei , - ele , adj . , s . m . 1. Adj . Diminutiv al lui mic ; micuț . 2. S . m . Cârnăcior făcut din carne tocată , amestecată cu diverse condimente , care se mănâncă fript la grătar ; mic

 

ȚIGARĂ

... ȚIGÁRĂ , țigări , s . f . Sul mic făcut dintr - o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt , care se aprinde la un capăt , iar din celălalt capăt ( vârât între buze ) se ...

 

COLIVIE

COLIVÍE , colivii , s . f . 1. Cușcă mică făcută din vergele de metal sau de lemn , în care sunt ținute păsările cântătoare sau decorative . 2. Construcție de metal acționată mecanic , care servește la transportarea persoanelor și materialelor în puțurile unei

 

VÂNTURA

... VÂNTURÁ , v ? ntur , vb . I . Tranz . 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare . 2. A vărsa de mai multe ori un lichid ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>