Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXCREMENT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 21 pentru EXCREMENT.
GUÁNO s . n . Îngrășământ organic natural , bogat în fosfor ( și în azot ) , care se găsește în mari cantități în America de Sud , provenit din acumularea excrementelor și a cadavrelor de păsări , de lilieci din peșteri , a cadavrelor unor animale marine ,
GUNOÍ^2 , gunoiesc , vb . IV . 1. Tranz . A îngrășa pământul cu gunoi ^1 ( 2 ) . 2. Tranz . și refl . ( Despre păsări ) A - și depune excrementele ( murdărind ceva ) . 3. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A slăbi extrem de mult ( de boală , de muncă ) . GUNÓI^1 , gunoaie , s . n . 1. ( La sg . cu sens colectiv ) Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă . 2. Baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept așternut , întrebuințată ca îngrășământ agricol organic . 3. Fir de pai , scamă , murdărie etc . care se depune pe haine , care cade în lichide etc . 4. Epitet dat unui om de nimic ;
HOITÁR , hoitari , s . m . Specie de vultur pleșuv , de culoare albă - gălbuie , cu vârful aripilor negre , cu fața și bărbia golașe care se hrănește cu hoituri , excremente și insecte ( Neophron percnopterus ) . - Hoit + suf . -
MECÓNIU s . n . 1. Suc de mac ; opiu . 2. Materie pe care o elimină ca excremente fătul , imediat după
SCARABÉU , scarabei , s . m . 1. Insectă din ordinul coleopterelor , cu corpul lat și turtit , de culoare neagră , cu capul și cu picioarele dințate , care se hrănește cu excremente ( Scarabeus sacer ) . 2. Pecete , piatră gravată , bijuterie care înfățișează un scarabeu (
SCATOLOGÍE , scatologii , s . f . Glumă , afirmație sau scriere în care se vorbește de lucruri triviale , scabroase ( legate de
SCRÉME , screm , vb . III . Refl . 1. A se forța , a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele . 2. Fig . ( Fam . ) A depune eforturi deosebite , a se strădui ( zadarnic sau cu rezultate
SCRÉMET , scremete , s . n . Faptul de a se screme ; opintire , încordare a organismului ( în special pentru evacuarea excrementelor ) . [ Var . : screámăt s . n . ] - Screme + suf . -
SPURCÁCI , spurcaci , s . m . Pasăre migratoare , înrudită cu dropia , de mărimea unei găini , brună pe spate și albicioasă pe pântece ( Otis tetrax ) . [ Var . : spârcáci s . m . ] - Spurc ( reg . " excremente " < lat . ) + suf . -
SPURCAT ^2 - Ă , spurcați , - te , adj . 1. Murdar ; respingător , scârbos , scârnav . 2. ( Despre alimente ) Care a venit în contact cu ceva scârbos , murdar și nu mai poate fi mâncat ; ( despre vase ) în care ( din același motiv ) nu se pun alimente pentru oameni . 3. Fig . ( Despre oameni și manifestările lor ; adesea substantivat ) Vrednic de dispreț ; mârșav , ticălos . 4. Fig . ( Adesea substantivat ) Eretic , păgân . V. spurca . SPURCÁT^1 s . n . 1. Faptul de a ( se ) spurca . 2. ( Reg . ; concr . )
STERCORÁL , - Ă , stercorali , - e , adj . Privitor la