Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DREPTATE
Rezultatele 11 - 18 din aproximativ 18 pentru DREPTATE.
... JUSTÉȚE s . f . Însușirea a ceea ce este just ( 1 ) ; adevăr , dreptate
... instanțe . 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului , care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege . 3. Dreptate
NEDRÉPT , NEDREÁPTĂ , nedrepți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este drept , obiectiv cu cei din jur ; care nu este conform cu dreptatea , cu normele stabilite ; incorect , ilegal ; abuziv . 2. ( Înv . ; gram . ; despre complemente sau propoziții completive ) Indirect . - Ne - +
ORDALÍE , ordalii , s . f . Mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu , caracteristic evului mediu , prin diferite probe ( a focului , a apei clocotite și a fierului încins ) sau prin duelul judiciar . [ Acc . și :
... care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare într - o dispută se obligă să ofere o compensație materială celui care se va dovedi că are dreptate ; rămășag , prinsoare . 2. Joc de noroc , în special la cursele de cai , constând dintr - o miză care dă dreptul participantului câștigător la o cotă din ...
... a pune " , " a face " , " a ține " ) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate
... RĂZBUNÁT , - Ă , răzbunați , - te , adj . Căruia i s - a făcut dreptate
... RECTITÚDINE , rectitudini , s . f . ( Livr . ) 1. Stare , calitate a unei linii drepte . 2. Fig . Spirit de dreptate