Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISPUTĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 20 pentru DISPUTĂ.

CONTENȚIUNE

CONTENȚIÚNE , contențiuni , s . f . 1. ( Rar ) Dezbatere , discuție ( aprinsă ) ; ceartă , dispută . 2. ( Med . ) Menținere a corpului sau a unui organ într - o anumită poziție . [ Pr . : - ți -

 

DECATLON

DECATLÓN , decatloane , s . n . Probă sportivă combinată , alcătuită din zece probe atletice , selecționate din alergări , aruncări și sărituri care se dispută în cursul a două zile consecutive și la care trebuie să participe fiecare

 

DISPUTABIL

DISPUTÁBIL , - Ă , disputabili , - e , adj . Care poate fi

 

EURISTIC

EURÍSTIC , - Ă , euristici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre procedee metodologice ) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi . 2. S . f . ( Rar ) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi ; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul . [ Pr . : e -

 

FILONICHIE

FILONICHÍE , filonichii , s . f . ( Înv . ) Discuție aprinsă ; ceartă ,

 

MECI

MECI , meciuri , s . n . Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe ; întâlnire , partidă ,

 

OINĂ

ÓINĂ s . f . Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare , o echipă aflându - se " la bătaie " , pe linia de așteptare , și cealaltă " la prindere " , în câmpul de joc , tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător , pentru a o trimite în terenul adversarului . - Et .

 

PARIU

PARÍU , pariuri , s . n . 1. Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare într - o dispută se obligă să ofere o compensație materială celui care se va dovedi că are dreptate ; rămășag , prinsoare . 2. Joc de noroc , în special la cursele de cai , constând dintr - o miză care dă dreptul participantului câștigător la o cotă din totalul sumelor mizate de cei care au

 

RING

RING , ringuri , s . n . 1. Estradă ridicată la o înălțime regulamentară , de formă pătrată și împrejmuită cu corzi sprijinite pe patru stâlpi , unde se dispută gale de box . 2. Mașină specială folosită în industria textilă pentru întinderea sau dublarea tortului , pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi . 3. Cerc de metal pentru acostarea navelor , fixat de bulonul de pe peretele

 

TÂRGUIALĂ

TÂRGUIÁLĂ , târguieli , s . f . 1. Târguire ; tocmeală ; p . ext . dispută , ciorovăială . 2. ( Concr . ) Cumpărătură . - Târgui + suf . -

 

<<< Anterioarele