Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISPOZIȚII

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 123 pentru DISPOZIȚII.

ACREDITA

ACREDITÁ , acreditez , vb . I . Tranz . 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin . 2. ( Fin . ) A crea , a deschide , a pune la dispoziția cuiva un acreditiv . 3. ( Rar ) A face ca un fapt neconfirmat , o știre etc . să apară demne de crezare , acceptabile ,

 

ALTRUISM

... ALTRUÍSM s . n . Atitudine morală sau dispoziție

 

ANGAJAMENT

ANGAJAMÉNT , angajamente , s . n . 1. Promisiune , făgăduială de a realiza ceva . 2. Angajare a cuiva într - un loc de muncă ; ( concr . ) contract prin care o persoană își pune serviciile sale la dispoziția unei alte persoane sau a unei instituții și care prevede condițiile de angajare . 3. ( La hochei sau la baschet ) Punere a pucului sau a mingii în

 

ANTREN

... ANTRÉN s . n . Însuflețire , vioiciune , animație , bună dispoziție

 

ANULA

... vb . I . Tranz . 1. A declara nul , a desființa , a suprima sau a abroga un act , o dispoziție etc . ; p . gener . a desființa , a suprima , a declara nul ; a șterge , a bara . 2 ...

 

ANULAT

ANULÁT , - Ă , anulați , - te , adj . 1. ( Despre acte , dispoziții etc . ) Care a fost declarat nul ; abrogat . 2. ( Despre un text , o literă , o cifră etc . )

 

AUTORITAR

AUTORITÁR , - Ă , auroritari , - e , adj . Căruia îi place să uzeze ( și uneori să abuzeze ) de dreptul de a comanda , de a da dispoziții ; care găsește satisfacție în faptul de a fi ascultat . Om

 

BINEVOI

... BINEVOÍ , binevoiesc , vb . IV . Tranz . A avea dispoziție

 

BIROCRAȚIE

BIROCRAȚÍE , birocrații , s . f . Interpretare și aplicare a legilor , a dispozițiilor , a regulamentelor etc . numai în litera lor , fără preocuparea de a le înțelege spiritul ; birocratism ,

 

CENESTEZIE

... CENESTEZÍE s . f . Impresie generală , nediferențiată , care rezultă din totalitatea senzațiilor primite de la organele interne , caracterizându - se printr - o dispoziție

 

CENTRALISM

CENTRALÍSM s . n . Sistem de organizare administrativă , economică sau politică , potrivit căruia instituțiile locale se află ( în orice problemă ) în subordinea instituțiilor centrale și lucrează după dispozițiile

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>